Motto: „Dacã v-as spune cã sunteti credul si naiv; Dacã v-as spune cã nu întelegeti nimic din schimbãrile din jur?(care vã afecteazã iremediabil viaþa!) Dacã v-as spune cã ei v-au pus ochelari de cal de când v-ati nãscut? Sunteti un cobai…initiatii, pãpusarii sufletului omenesc vã mint si vã folosesc fãrã scrupule. Trebuie sã va deschideti ochii!"

Preambul: Una dintre problemele cele mai importante ale crestinismului contemporan, in general, si ale celui romanesc, in special, o constituie integrarea europeana. Cu toate acestea, despre impactul negativ si despre sfidarea pe care o reprezinta ea la adresa valorilor crestine si nationale se vorbeste foarte putin. De aceea, vom incerca sa prezentam cateva aspecte cu privire la integrarea europeana in lumina Teologiei Ortodoxe. 

Una dintre conditiile necesare pentru ca Romania sa adere la UE este sa adopte si sa puna in practica legislatia europeana. Legislatia europeana (denumita acquis comunitar) este impartita in 31 de domenii (care fac obiectul asa numitelor capitole de negocieri) Negocierile se considera a fi finantate numai in momentul in care au fost inchise toate cele 31 de capitole. Asadar, aderarea Romaniei la UE inseamna adoptarea si punerea in practica a legislatiei europene. Insa, ma intreb ce stiu romanii din legislatia europeana? Cred ca doar putini cunosc cate ceva, la suprafata. Poate ca daca nu suntem informati asupra continutului legislatiei, stim macar cine negociaza regulile care ne vor guverna viata. Din partea UE Comisia Europeana, din partea Romaniei o delegatie, sub conducerea unui negiciator-sef. Dar nici pe membrii Comisiei Europene, nici pe cei ai delegatiei romanesti nu-i cunoastem. Nu stim daca merg la biserica, daca se spovedesc, daca se impartasesc, si ce credinta au, daca au. Paradoxal popoarele Europei se afla in mana unor oameni pe care-i stim (de la emisiunile TV si din ziare) dar pe care nu-i cunoastem si care ne conduc dupa o legislatie de care am auzit, dar pe care n-am vazut-o niciodata. UE se erijeaza intr-un “liman” economic, cultural si politic pentru tarile saracite si aruncate in furtuna materialismului acestui veac. Iar majoritatea celor care sunt adeptii integrarii europene vad in aceasta numai “indestularea stomacului”. Pana sa ne dumirim, Comunitatea Europeana sub simpatica masca a democratiei (drepturile omului, votul universal, libertate individuala participarea tuturor la suveranitatea politica si bunurile vietii garantia securitatii etc.), va genera un conflict fara prcedent pe batranul nostru continent. Nu militar, ci unul religios (cultural-religios), cauzat de apriga confruntare intre conceptia de viata traditional-crestina si noua conceptie de viata europeana. La baza vietii crestine, de doua ori milenara, se afla Revelatia dumnezeiasca primita prin Insusi Domnul nostru Iisus Hristos, Mantuitorul lumii, Care a spus: “Eu sunt calea adevarul si Viata” (Ioan 14,6). Iar aceasta Revelatie “ramane aceeasi peste veacuri, pana la sfarsitul lumii, fiindca ea nu se schimba, asa cum nu se poate schimba persoana lui Hristos Dumnezeu”. Asadar, pentru popoarele crestine Iisus Hristos sta infipt in centrul istoriei. El este Viata si sensul vietii noastre. El inceputul si sfarsitul. El Adevarul. El este Dumnezeul nostru iar Evanghelia Sa “legislatia” noastra de viata. O conceptie de viata eterna, la care tinem mai mult ca la ochii din cap si care a fost platita cel mai scump dintre toate Conceptiile de viata care au existat vreodata in istoria omenirii. Dovada: milioanele de martiri care au primit moartea si chinurile cele mai groaznice decat sa se lepede de Hristos si Evanghelia Lui. In schimb, noul mod de viata la care ne invita Comunitatea Europeana se fundamenteaza pe o “conceptie autonoma” fara de lume, adica a unei lumi (fara Dumnezeu) care-si are centrul de greutate in ea insasi, vadita indeosebi in procesul de secularizare. Adica o lume autonoma, cu o cultura autonoma, care nu mai are in centrul ei pe Dumnezeu, ci omul. O civilizatie europeana noua, bazata pe o legislatie cu un pronuntat caracter antropocentric ce nu manifesta nici un interes pentru mantuirea lui. Conceptia autonoma isi are radacinile in cultura apuseana actuala, care, la randu-i, are o baza crestina dar, incepand cu Secolul Luminilor, sa reconstruit centrata pe om, inlocuindu-l pe Dumnezeu cu creatura. Aceasta cultura s-a impus pe scena europeana in conflict cu teologia apuseana, emancipandu-se de sub tutela ei. Caracteristicile ei mai importante sunt:autonomia ratiunii umane ca ratiune libera de orice constrangere exterioara. Prin ratiune se inteleg mijloacele analitice si matematice prin intermediul carora fiinta umana poate ajunge la o completa intelegere a realitatii si o deplina stapanire asupra naturii in toate formele ei. Ratiunea nu se pleaca inaintea altei realitati decat aceea a experientelor. Nici Revelatia divina, nici vreo traditie, oricat de veche si nici o dogma nu are dreptul sa se impuna pe calea exercitiului ei liber. Considera religia ca o problema particulara a fiintei umane. Religia este definita ca o afacere de ordin privat. Intre Evanghelie si cultura nu exista dialog. In sfera publica, cuvantul decisiv nu-l mai are religia, ci stiinta. Religiile sau confesiunile individuale pot avea valoare numai pentru cei care le respecta ca atare, insa pretentia pentru adevar in sfera publica o poate avea numai stiinta. Aceasta pentru ca stiinta nu lucreaza cu deductii scoase din Revelatia divina, ci prin observarea fenomenelor si prin inductia in rezultatul observatiilor. Fiindca stiinta nu se bazeaza pe opinii subiective ca religia, ci doar pe analize obiective, unde matematica joaca un rol esential.Tendinta ei de a transforma paradisul ceresc intr-un paradis pamantesc, capabil sa asigure prosperitatea si bunastarea omului. Convins ca ratiunea si stiinta ii vor permite sa stapaneasca natura, lumea nu mai apare ca un dar al lui Dumnezeu din cer, ci rezultatul triumfului final al stiintei si omului pe pamant. Dumnezeu din cer, ci rezultatul triumfului final al stiintei si omului pe pamant. Prin emanciparea spiritului uman de presiunea dogmei, traditiei sau superstitiei se poate ajunge la o crestere a cunostiintei si la o dezvoltare a tehnologiei care va duce la imputinarea suferintei in lume, la ameliorarea conditiilor de viata ale omului la o viata decenta si civilizata. Primatul materiei Structurile europene, care au la baza o legislatie europeana fundamentala pe cultura autonoma se indreapta pe urmatoarea directie: de schimbare a mentalitatiii proprii, atat a indivizilor cat si a popoarelor, pentru ca noua entitate plolitica europeana (UE) sa devina o realitatea(norma) pentru intreaga Europa. Deci, cultura autonoma a contribuit in cea mai larga masura la faurirea Europei Occidentale si a conceptiei sale autonome de viata la care suntem chemati (obligati) sa aderam si noi (popoarele crestine). In societatile Occidentale moderne, omul asuma o noua situatie existentiala, fiindca se considera subiect si agent unic al istoriei si refuza orice apel la transcendenta (Dumnezeu). Acest om nu accepta alt model de umanitate in afara conditiei umane. Crede ca se realizeaza el insusi si reuseste sa realizeze doar in masura in care se desacralizeaza el insusi si desacralizeaza si lumea. Sacrul este obstacolul prin excelenta in calea libertatii lui. El considera ca va fi cu adevarat liber doar atunci cand va fi lichidat ultimul zeu.. Pe aceasta cale, Universul s-a desacralizat si lumea europeana, in marea ei majoritate, traieste astazi sentimentul ca Universul nostru este lipsit de prezenta lui Dumnezeu.Dintr-o astfel de convingere a izvorat si procesul ce secularizare a lumii, care tinde sa transorme omul in prizonierul realitatilor pamantesti, pierzand relatia cu Dumnezeu. S-a produs astfel o graba rasturnare de valori, in virtutea caruia omul se lasa dominat de grija celor trecatoare, de valorile materiale ale lumii, care au inlocuit si au impins pe plan secundar valorile spirituale. Pentru prima data probabil in intreaga istorie, legitimarea religioasa a lumii si-a pierdut credibilitatea ei si nu numai pentru cativa intelectuali sau indivizi marginali, ci pentru paturi largi ale societatii europene. S-au facut mai multe tentative de recrestinare ale acestor paturi, dar de fiecare data tentativele s-au lovit de indiferenta omului european fata de transcendent. Conceptul modern de autonomia ratiunii vine din umanismul pagan, adica din increderea nelimitata in puterea individului de a se ridica deasupra lumii, formulandu-i si dictandu-i legile lui. Lumea dinainte de Hristos a gandit la aceasta autonomie, iar lumea europeana moderna divortata de Hristos s-a intors la ea, savarsind din nou pacatul. Astfel eliberarea ratiunii de sub controlul dogmelor nu ne-a dus catre o lume care pare mai rationala decat in trecut, ci catre o lume care este lipsita de sens.Cu alte cuvinte, lumea Europeana moderna a ajuns la punctul unde orice explicatie nu mai explica nimic. De aceea, un teolog ortodox afirma: “Criza contemporana nu e numai economica, nu e numai financiara, nu e numai politica, nu e numai sociala, nu e numai morala; ea este o criza ontologica ce pune din nou problema originii vietii si deci a destinului omenesc.” Conceptia autonoma a cautat si cauta in continuare sa scoata lumea de sub puterea lui Dumnezeu, pentru a o aduce sub puterea omului, prin intermediu tehnicii si al stiintei. Tehnica satisface trebuintele omului, dar le suscita si le inmulteste in acelasi timp la infinit. Goana nebuna a tuturor pentru trebuintele materiale si puterea aproape discretionara a reclamei si consumului departeaza omul de Dumnezeu, de lumea valorilor spirituale.Astfel a luat nastere o mare discrepanta intre dezvoltarea stiintelor exacte si cele spirituale. Pericolul cel mai grav al tehnicii, spune Berdiaev, este acela ca loveste viata spirituala si sufletul omului. Omul in locul lui Dumnezeu Omul a primit din partea lui Dumnezeu porunca de a stapani pamantul, dar cu doua conditii: sa nu uite niciodata ca lumea peste care a fost pus stapan vine de la Dumnezeu si nu poate exista fara Dumnezeu, ca e darul lui Dumnezeu fata de om ca omul a fost creat de Dumnezeu la sfarsit, fiindca nu poate exsita in afara mediului creat anterior. Rolul omului este de inel de legatura intre Dumnezeu si Cosmos, pentru ca sa se inalte in Hristos si Biserica cu Cosmosul catre Dumnezeu prin lucrarea Sfantului Duh. Conceptia autonoma de viata, prin aparitia civilizatiei tehnice rastoarna acest raport in virtutea unui atnropocentrism excesiv si omul se aseaza in locul lui Dumnezeu pe Pamant, pentru a deveni astfel stapanul si proprietarul Pamantului. Conceptia autonoma de viata a rupt dialogul dintre Evanghelie si cultura. Din punct de vedere religios, aceasta dihotomie a constituit o grava lovitura adusa crestinismului. Datorita ei, religia crestina a incetat sa mai joace un rol obiectiv in societatea europeana pentru a fi izolata in sfera subiectivismului personal, care s-a transforrmat in sursa de proliferare a sectelor. O data aparute, formatiunile sectare, prin nascocirile lor omenesti, au dus la sfasierea progresiva a unitatii crestine prin diluarea adevarului revelat care a alterat grav conceptia despre persoana lui Hristos si Biserica. O alta tendinta majora a conceptiei autonome consta in faptul de a determina pe om sa nu mai tina seama de legile lui Dumnezeu, ci sa impuna realitatii legile lui proprii. Din momentul in care omul se aseaza in locul lui Dumnezeu pe Pamant si se considera ca un stapan absolut al lumii, uitand ca nu el este cel ce a creat lumea, atunci cauta sa o modeleze dupa bunul sau plac. Dar a cauta sa impui realitatii zidite de Dumnezeu alte legi decat cele firesti nu inseamna decat sa intri in conflict cu realitatea in mijlocul careia traiesti, dand nastere unor consecinte deosebit de grave, atat pentru om cat si pentru mediul inconjurator.. Legat de aceasta mentalitate europeana este si normalizarea unor pacate cat se poate de anormale (ca homosexualitatea). Cu toate ca homosexualitatea este un pacat impotriva firii, UE a adoptat legi prin care se acrediteaza homosexualitatea ca pe un drept al omului, devenit ulterior conditie de importanta majora pentru tarile care vor sa adere la UE.. Ceea ce este grav in elaborarea unor astfel de drepturi consta in absenta oricaror considerente de ordin spiritual si moral care au importanta decisiva pentru sanatatea omului si a societatii. Nu in ultimul rand este vorba despre Biserica. Impactul pe care conceptia autonoma de viata l-a avut asupra conceptiei eclesiologice se vede in captarea atentiei tuturor numai asupra unor biserici vazute, care nu isi mai are centrul de gravitate in Dumnezeu, ci in ea insasi, fiindca se considera ca Biserica nu mai e zidita pe Hristos, ci pe ierarhie.. In actuala stare bisericeasca din Occident (cu tentinte vizibile de extindere si in Orient) se oglindeste insa limpede acest fapt, unde politica moderna a creeat deja o biserica dupa chipul si asemanarea ei. Descrestinarea continua a natiunilor Intre Biserica lui Hristos si politica proclamata de comunitatea Europeana exista un antagonism evident. Acest antagonism se poate transforma intr-un conflict cu integrarea europeana, deoarece ea pune in confruntare cele doua conceptii de viata: conceptia crestina de viata, care-L are in centru pe Hristos Dumnezeu cu Evanghelia Sa cea sfanta; conceptia europeana de viata, care are ca baza ratiunea autonoma in care omul este masura tuturor lucrurilor.Din perspectiva Teologiei Ortodoxe putem spune ca integrarea europeana reprezinta o jignire pentru viata crestina si peste obrazul lui Hristos. Fiindca cine nu observa ca Biserica nu ocupa macar locul unei molecule in legislatia Europeana si ca notiunea de “pacat” este pur si simplu scoalsa din UE? Ca sa nu mai vorbim acum de umilitoarele conditii pe care le impune aceasta legislatie statelor europene. Fara discutie, integrarea europeana este opera unui evident curent de descrestinare a natiunilor care, prin politica ei de occidentalizare cu orice pret (ce a luat forma agresiunii pentru popoarele crestine) urmareste un lucru sigur: infrangerea si decaderea Bisericii. Cum? Prin crearea unei pseudo-Biserici de tip european (ecumenica), stapanita doar de autoritatea politica, in care Biserica cea vie (adevarata) sa fie desfacuta de popor. Adica Biserica, din stapanitoarea sufletelor sa devina stapanita de un politicianism pangaritor.. Da, asta urmareste integrarea europeana: deposedarea oamenilor de Dumenzeu, de credinta si de Biserica, prin impunerea unei legislatii care exclude orice responsabilitate morala. Ori asta este culmea fatala a cutezantei omenesti. Ratiunea, in atotputernicia careia crede omul civilizatiei europene, este de fapt cea mai mare iluzie a nefericitei noastre lumi. Actuala democratie europeana, la fel ca si socialismul si comunismul, este o formula politica plantata tot in doctrina materialista. Si se vede cat colo ca UE, fundamentata pe o astfel de doctrina materialista si ateista, lipsita de suflet si plina de vidul orgoliului ca diavlolul insusi este un fel de nou Babilon prin care omenirea (moderna) vrea sa uzurpe atributele lui Dumnezeu. Amara nebunie care nu va avea loc insa niciodata! Dar ce e de facut? Ca iata, teoarea vremii, prin care Marile Puteri ne pun in fata integrarea, pe deo parte, sau izolarea ori dizolvarea, pe de alta nu mai ingaduie mediocritatea indiferentei, ci impune decizia categorica pentru un mod de viata orientat fie pe conceptia pocita europeana, fie pe conceptia integrala a Bisericii.Pentru Romania nu pare sa existe alternativa. Insa nu ne temem. Oricat ar fi de redutabila provocarea pe care civilizatia europeana o aduce peste civilizatia noastra crestina, o asumam pentru urmatoarele doua motive: mai intai, daca poporul roman a ramas un popor credincios dupa aproape cinci decenii de ateism, credem ca tot astfel credinta lui il va ajuta sa faca fata si valului de secularizare venit din partea UE. Aceasta fiindca rezistenta lui la ateism (care a facut adevarate ravagii in unele din tarile care ne inconjoara) nu este un lucru intamplator, ci se intemeiaza pe unele din coordonatele majore ale Ortodoxiei si anume ca mentalitatea poporului nostru Dumnezeu nu ramane exterior lumii, adica absent din creatie, ci prezent prin energiile sale necreate in inimile noastre, in casele noastre, in tara noastra, in Bisericile noastre si in intreg Cosmosul. Iar in al doilea rand, fiindca pentru poporul roman Biserica nu e un simplu monument istoric si Evanghelia lui Hristos o simpla piesa de muzeu. Biserica este trecutul, prezentul si viitorul neamului nostru, viata si puterea noastra, adevratul liman, unde sufletele biciuite de furtuna ancoreaza incertitudinea metafizica a credintei. In sanul ei cei vii traiesc in familiaritatea celor morti si in dragostea celor ce vor veni. Si suntem incredintati ca Duhul Sfant care o asista nu va ingadui ca nici UE si nici portile Iadului sa o poate birui! Asadar, la intrebarea panicata: Incotro Romania? Incotro se indreapta Europa/lumea? Raspundem cu seninatate: “Acolo unde arata Dumnezeu cu degetul.” A caruia este Imparatia si puterea si acum si in veci. Amin! Bibliografie: “Ortodoxie si contemporaneitate” Pr. Prof. Dumitru Popescu, Ed. Diogene, Buc 1996 “Puncte cardinale haos” Nichifor Crainic, Ed. Timpul, Iasi 1996

Ieromonah Amfilohie Branza

INIMA GREA

Mama mea din cer, vreau sa-ti cer iertare..

Nebuna-mi purtare, izvor nesecat

De amar si necaz, ma chinuie tare..

Curg lacrimi amare pentru-al meu pacat!

Iarta-ma, maicuta! Lasa-a ta manuta

Oh! Izvor de viata.. sa-mi atinga fruntea,

Si-a mea neputinta vreau sa piara-n ceata!!

Primeste-mi cainta, scumpa Maica mea!

Domnul e cu tine.. fii si tu cu mine,

Vezi a mele fine, dar amare lacrimi..

Pentru-al nostru bine, si-a noastra-mplinire

Roaga-te Marie!.. c-ale noastre patimi

Sa piara-n vecie!!!