O a doua reprezentare a Roții Vieții se găsește expusă în Muzeul bisericesc al Eparhiei de la Curbura Carpaților (Muncipiul Buzău, în incinta Centrului Eparhial). Pictura de secol XIX, datată 1867, a fost realizată de zugravul Nicolae Teodorescu (1786-1880), unchiul lui Gh. Tattarescu.

Din materialele documentrare consultate, am constatat un lung șir de neînțelegeri și erori în descifrarea acestei alegorii; vom proceda în consecință la o prezentare care să rectifice aceste neajunsuri. În total apar 11 personaje: 7 dintre ele reprezintă stadiile vieții. Roata este flancată de 2 îngeri: de remarcat funiile care le manevrează pentru a învârti roata. Apare și reprezentarea alegorică a morții și coasa sa pare să grăbească inevitabila mișcare de rotație. În mijloc, punct fix și factor de echilibru, un personaj religios (un episcop?).

Redate alegoric, șapte vârste ale omului defilează pe firul vieții de la naștere (stânga) la moarte (dreapta), fiind puse în relație cu cele patru anotimpuri.

Cele șapte vârste ale omului (stadii ale vieții) sunt un concept ce ar merita o detaliere separată. Prezent încă din literatura Antichității, are o puternică conotație astrologică (a se vedea Ptolemeu - Tetrabiblos, Cartea a IV, ”Despre distribuirea perioadelor”). O variantă laicizată o găsim în piesa ”As You Like it” (William Shakespere, Actul II, Scena VII).

În dezvoltarea buzoiană, se succed pe rând: pruncul, învățăcelul, vânătorul, împăratul, înțeleptul, vârstnicul și decrepitul. Prin niște artificii geometrice se pot creea paralele interesante. Poziția de echilibru inbstabil este cea a împăratului, culme a mișcării ascendente de la care începe inevitabil declinul.

Cele patru anotimpuri nu sunt doar o ilustrare a ”succesiunii timpului” cum crede Gh. Petcu, ci a racordare a vieții omului la ciclul naturii. Această idee filosofică are baze astrologice și o vechime considerabilă; o găsim schițată în Ecclesiastul 3:1-2:

”1. Pentru orice lucru este o clipă prielnică şi vreme pentru orice îndeletnicire de sub cer.

2. Vreme este să te naşti şi vreme să mori; vreme este să sădeşti şi vreme să smulgi ceea ce ai sădit”

… și dezvoltată de Ptolemeu (Tetrabiblos, Cartea I, ”Despre efectele anotimpurilor asupra celor patru unghiuri”).

Vârstele au mici înscrisuri, caligrafiate cu alb, în mare parete devenite indescifrabile. În partea de sus a tabloului: ”Zadarnica Viață a Lumii celei Amăgitoare”. Descifrarea publicată de Gh. Petcu - ”Lumea cea zadarnică și amăgitoare” este eronată. Pe piatra de mormânt stă scris: ”Din pământ sunt și în pământ mă voi întoarce” (cu trimitere la Facerea 3:19).

***

Am fi putut insista mai mult pe erori găsite la alții. Însă rezervăm toată sala unui singur personaj: pseudoesoteristul Oreste Teodoreanu. Pe blogul său (omonim emisiunii și cărți și rolului său - ”Codul lui Oreste”), el scrie:

”Esculap în cartea sa Zece Mii sau o multitudine infinită de faceri pune în corespondență cele 7 vârste ale omului cu planetele dominante dupa cum urmează: ”pruncia – Luna; copilaria – Mercur; adolescenta – Venus; maturitatea – Soarele; varsta mijlocie – Marte; varsta inaintata – Jupiter; batranetea – Saturn”. (Vârstele omului și influențele planetelor”, postare pe blogul menționat anterior)

În fapt, sursa reală, de care ”magul” Oreste habar n-are, că n-are cum să aibă habar, este cea furnizată de noi, Claudius Ptolemeu - Tetrabiblos. Esculap, personaj din mitologia greacă, nu a scris nici o carte, iar singura lui legătura cu ”Zece mii” sunt drahmele. Bancnota de 10000 de drahme pe care apare zeul grec al medicinei.

Cam asta se întâmplă când confunzi Tradiția cu New-Age-ul, erudiția cu seralul și inițierea cu exact opusul ei.

V.I.M.

Surse foto: 1. http://arhiepiscopiabzvn.ro/muzeul-bisericesc-eparhial.html; 2. internet.