De ce guvernanții n-au spus mai simplu desființăm micro-întreprinderile decât să perturbe mediul de afaceri?

Mai avem câteva zile până la 31 martie 2024, când microîntreprinderile trebuie să stabilească o singură persoană juridică ce va aplica prevederile privind impozitul pe veniturile microîntreprinderilor. Dacă nu vor face acest lucru devin, în mod automat, plătitoare de impozit pe profit, sunt astfel descalificate din sistemul micro. În aceste câteva zile sunt de lămurit o serie de aspecte pe care Guvernul nu le-a rezolvat și îmi pun sincer întrebarea dacă se dorește rezolvarea acestora sau nu, având în vedere faptul că de mai bine de o lună Camera Consultanților Fiscali a cerut lămuriri la o serie întreagă de întrebări pe care IMM-urile le au, iar feedback-ul și suportul legislativ din partea guvernanților întârzie să apară.

Astfel, deja este bulversată până și definiția de microîntreprindere, întrucât pentru a te încadra la microîntreprinderi existau niște criterii cumulative care trebuiau îndeplinite, printre care faptul că acționarii/asociații nu trebuiau să dețină mai mult de 25% la mai mult de trei companii (prevedere introdusă în 2023 tocmai cu scopul de a restricționa numărul de microîntreprinderi deținute de același antreprenor/asociat).

Începând cu acest an posibilitatea de a deține mai mult de 25% la cel mult trei microîntreprinderi a fost eliminată, dar a rămas textul nemodificat potrivit căruia dacă acționarul/asociatul deține peste de 25% (la o companie), compania în cauză rămâne micro-întreprindere altminteri (dacă deține sub 25%) devine plătitoare de impozit pe profit, sau cel puțin asta se înțelege, pentru că legiuitorul nu a observat faptul că prin simpla eliminare a expresiei „la cel mult trei persoane juridice române” ajungi in situația în care dacă deții sub 25% dintr-o microîntreprindere, poți să devii plătitor de impozit pe profit, indiferent de faptul că îndeplinești celelalte condiții.

Apoi, nu se înțelege, cel puțin din declarațiile publice, că există o diferență între întreprinderile legate și definiția termenului „afiliat”, ceea ce a produs o întreagă dezordine în spațiul public. Dacă „afiliat” înseamnă soț-soție sau rudă până la gradul trei, dețineri directe sau indirecte de minim 25% din titlu de participare sau drept de vot sau control, întreprindere legată înseamnă cu totul altceva. Respectiv, presupune majoritatea dreptului de vot (peste 50%), posibilitatea de a revoca membrii consiliului de administrație sau în general, influență dominantă, ceea ce se observă că este diferit față de definiția afiliatului. Desigur că pentru a provoca o confuzie și mai mare, trebuie să luăm în considerare un paragraf suplimentar, celebrul paragraf 4 din definiția întreprinderilor legate, care spune că întreprinderile între care există oricare dintre raporturile pe care le-am prezentat anterior, prin intermediul unei persoane fizice sau al unui grup de persoane fizice care acționează de comun acord, sunt de asemenea considerate întreprinderi legate dacă își desfășoară activitatea pe aceeași piață relevantă ori pe piețe adiacente, și de aici confuzia.

Piață relevantă, simplist vorbind, înseamnă același domeniu de activitate (produse sau servicii interschimbabile sau substituibile), piață adiacentă înseamnă produse sau servicii complementare. Și atunci, în cazul unei relații soț-soție care au afaceri pe aceeași piață relevantă nu trebuie să discutăm despre întreprinderi legate decât în situația în care între cele două entități deținute independent fiecare dintre soți exercită o influență dominanta definită prin existenta unor contracte care ar avea un impact major asupra celeilalte companii. Ce complicat pentru un antreprenor la început de drum!

Și nu în ultimul rând, toată această modificare legislativă „pe colțul mesei” a Codului Fiscal spune că pentru a încadra o companie ca microîntreprindere, luând în considerare și întreprinderile legate, se iau în calcul veniturile realizate de persoana juridică română (nota bene, microîntreprinderea) cumulat cu veniturile întreprinderilor legate . Ori, comparăm mere cu pere, întrucât pentru veniturile calculate la încadrarea ca microîntreprindere se folosește altă bază decât cea a întreprinderilor plătitoare de impozit pe profit. Ca să nu mai spunem că în categoria întreprinderilor legate putem considera și un PFA, care are altă bază de determinare a veniturilor.

Cumulul de neclarități care există în această nouă modificare legislativă nu mă face decât să cred că s-a dorit și se dorește eliminarea regimului fiscal de microîntreprinderi. Mai mult, nepăsarea autorităților de a răspunde la solicitările micilor companii pentru clarificarea acestor aspecte confirmă și întărește această convingere. Aceasta în condițiile în care guvernele lumii, inclusiv Uniunea Europeană, depun toate eforturile pentru simplificarea cadrului legislativ în vederea susținerii companiilor mici și mijlocii care, în esență, sunt baza dezvoltării economice a unui stat.
Mihaela MITROI – Managing Partner, Global Tax and Bussiness Advisory
SURSA: https://financialintelligence.ro/de-ce-guvernantii-n-au-spus-mai-simplu-desfiintam-micro-intreprinderile-decat-sa-perturbe-mediul-de-afaceri-mihaela-mitroi/?fbclid=IwAR2eMZfMjhQzPoN04wg77gQn2MzrTfziw02oU02q_FGJT-CU0ja4JcvCrsI