Mesajul misterios de pe statuia de bronz a sfinxului antic din Dacia: O enigmă care a bulversat cercetători timp de peste un secol

Sfinx dacic bronz inscriptieDescifrarea unui mesaj secret gravat pe o statuie de sfinx din bronz din secolul al III-lea din Dacia face lumină asupra unor obiceiuri religioase mai puțin cunoscute în Imperiul Roman. Cercetătorii au deslușit recent semnificația inscripției, dezvăluind informații despre credințele vechilor daci.

Statuia, care seamănă cu un leu înaripat, simbolizează o divinitate mitică venerată în cultura dacică. Textul, inițial confuz din cauza orientării sale inversate și a caracterelor grecești, s-a dovedit a fi un poem proto-ungar care invită la venerație față de sfinx.

Această descoperire pune în discuție înțelegerea convențională a practicilor religioase din Dacia antică, prezentând un cult minoritar unic. Structura poetică a textului îl deosebește și mai mult de inscripțiile tipice din acea perioadă.

Această revelație oferă o privire rară asupra diverselor tradiții spirituale din Dacia antică, îmbogățind narațiunea istorică a regiunii care cuprinde acum România modernă.

Descifrarea mesajului misterios aflat pe statuia sfinxului antic descoperit la Turda

Sfincșii erau amplasați la intrarea în temple și câteodată formau alei întregi. În fața sfinxului – un leu cu cap de om – puteai să răspunzi la întrebările esențiale despre viață. Specialiștii spun că reprezentările divinității au apărut pentru prima dată în Egipt și în unele părți ale Orientului Mijlociu în secolul al III-lea î.Hr. și au fost găsite ulterior în întreaga lume mediteraneană mai largă. Probabil, a existat o perioadă în care megaliții au fost adorați, drept chipuri sculptate de zeitatea cea mare. Apoi omul a „preluat” sarcina de a finisa creația naturii, iar apoi de a se implica în creație prin actul artistic. Cel mai renumit Sfinx a fost construit în Egiptul Antic, la Gizeh, în apropierea mormintelor regale. El are aspectul unui leu așezat, capul fiind al unui om cu privire enigmatică. Monumentul pare că veghează somnul de veci al faraonilor. Potrivit ipotezei egiptologilor, aceste făpturi ciudate ar purta capetele faraonilor, simbolizând puterea şi autoritatea vechilor suverani care au dominat în timpul scăldat de apele Nilului. Datorită chipului său animalic, cu „coamă”, Sfinxul este considerat un monarh sau un zeu solar care are toate atributele leului. Posedând și aspectul regelui animalelor, Sfinxul este şi simbolul forţei. Prin poziţie şi trăsături, el evocă sentimentul de siguranţă, dar şi misterul.

În mitologia greacă sunt întâlnite făpturi cu trup de leu şi cap de femeie. De regulă, creaturile fantastice aveau aripi şi gheare de vultur (Mama Gaya Vultureanca – simbolul totemic al geților). Conform unei vechi legende, drumul către cetatea Teba era străjuit de un asemenea Sfinx care era aşezat pe o stâncă. El era fiul monstrului, Tifon şi al viperei Ehidua şi teroriza ţinutul. Sfinxul avea obiceiul să le pună trecătorilor întrebări viclene. Deoarece nemuritorii nu răspundeau corect, fiara îi ucidea, le scotea inima, iar apoi îi devora. Singurul care a reuşit să rezolve enigma propusă de dihanie a fost Oedit fiul regelui Tehan. De cum tânărul a rostit ultimele cuvinte, de ciudă monstrul s-a umflat și a plesnit, iar Oedit folosind lancea l-a zvârlit în prăpastie. În acest caz Sfinxul simbolizează perfidia care este învinsă numai de forţele inteligente. Spre deosebire de Sfinxul egiptean, făptura din miturile greceşti este emblema vanităţii distructive. Potrivit istorisirilor tibetane, în timpurite străvechi, oamenii şi animalele comunicau şi lucrau împreună. Pisica era considerată animalul perfect din punctul de vedere al puterii şi inteligenţei. În acele vremuri îndepărtate omul era socotit, tot un animal. Din acest motiv cioplitorii în pictură au realizat un idol uriaş, cu o înfăţişare ciudată, jumătate felină (emblemă a puterii şi răbdării) și jumătate femeie. Capul sculptat reprezintă chipul unui om, evocându-se astfel inteligența şi raţiunea. Sfinxul tibetan este considerat și simbolul fatalităţii.

Pe lângă Sfinxul Bucegilor mai avem și alți sfincși montani (Topleț, Sfinxul Bratocei – Munții Ciucaș, Sfinxul din Retezat, Sfinxul din Buștea – Munții Buzăului, Sfinxul Dracului din Sălaj, Sfinxul din Igriș (Maramureș), Sfinxul din Măcin, Sfinxul din Munții Căliman, etc.). Zeul LEU a fost adorat încă de la începuturi, drept dovadă fiind reprezentările leului în aur și argint, în matrițe și bijuterii, începând cu preistoria (cea mai veche statuie europeana). Statueta „Sfinxul de la Turda” a fost descoperită în mod întâmplător în anul 1790, în timpul lucrărilor de construcție a unei biserici ortodoxe. Statuia din bronz ce înfățișează un sfinx datează din secolul III și a fost găsită în Potaissa, o fostă așezare dacică, acum orașul Turda din județul Cluj.

Statueta „Sfinxul de la Turda” a fost furată de la un conte european în jurul anului 1848, și nu a mai fost găsit de atunci. Astăzi, a mai rămas doar un desen cu acesta, pe care ne putem baza cercetările recente. Inscripția „misterioasă” de la baza statuetei a fost mult timp o enigmă, nedumerindu-i pe cercetători timp de peste un secol. Potrivit unui studiu publicat în revista „Mediterranean Archaeology and Archaeometry”, statuia de bronz a sfinxului datând din secolul al III-lea provine din Dacia, o provincie romană care corespunde în mare parte României de astăzi. Având forma unui leu înaripat, „sfinxul a fost perceput de creatorii și utilizatorii inițiali ai artefactului ca o reprezentare a unei zeități mitice pe care o onorau și o venerau”, a declarat pentru „McClatchy News”, Peter Revesz, autorul studiului și profesor la Universitatea din Nebraska. Timp de decenii, cercetătorii au examinat desenul, încercând să decodifice inscripția. Cu toate acestea, ei nu au avut succes, poate pentru că – într-o ruptură „neobișnuită” față de normele antice – aceasta se citește de la dreapta la stânga (caz întânit și în cazul „Codex Rohonczi”, sau „Codicele Rohonczi”, posibil și la Tăblițele de la Sinaia). „Caracterele pot părea misterioase la început”, a declarat Revesz, dar „odată ce se observă oglindirea, caracterele devin ușor de recunoscut ca fiind litere ale alfabetului grecesc, câteva dintre ele fiind într-o formă mai arhaică”.

După ce a examinat alfabetele antice, Revesz a stabilit că mesajul este un poem proto-ungar scris cu litere grecești. În traducere, în limba engleză, scrie „Iată, priviți, venerați: aici este leul sfânt”, care poate fi perceput ca o poruncă de venerare a sfinxului. Poemul decodificat este demn de remarcat deoarece „cultul sfinxului nu făcea parte din mitologia romană antică principală, care prezintă zeii și zeițele romane cu care mulți oameni de astăzi sunt familiarizați”, a declarat Revesz. „Este unic faptul că această statuie a sfinxului oferă o anumită înregistrare a unei religii minoritare din cadrul Imperiului Roman, pentru care înregistrările sunt mult mai rare”, a mai adăugat Revesz. Textul este, de asemenea, anormal, deoarece este scris ca un poem metric, în timp ce majoritatea inscripțiilor din acea vreme erau scrise în proză. „Prin utilizarea acestor caracteristici poetice, scribul a ales un text specific care a fost, de asemenea, construit cu atenție și artă”, a spus Revesz. Leii apar pe matrița de la Sarmisegetusa, pe coifurile de paradă ale dinaștilor, pe

Sfinxul de la Turda confirmă existența unei legături cu vechea religie egipteană din care „împrumutaseră” și geto-dacii, sau strămoșii acestora au fost cei care au creat prima religie mondială?

 

SURSE: Incredibilia, Ziarulnationea.ro