Tu iti vezi colivia?
Last Updated on 18/02/2024 by Iulian Gavriluta

colivia taEști cea mai fericită ființă din lume. Ai devenit esențială în viața cuiva. Ați hotărât să vă uniți destinele. Plutești. Începutul de drum este feeric. Din dorința de perfecțiune ești de acord cu tot și toate. Pe nesimțite prietenii tai devin indezirabili, familia dușman. Renunti la locul de muncă, că doar ești floarea din fereastră, motivul lui de mândrie și de mulțumire. Nu simți gratiile cum te înconjoară sistematic.

 

Și vine ziua când ridică tonul. Îl privești cu uimire neînțelegând care este motivul. Îți observă privirea și scuzele ies în valuri. Treci cu vederea și îți adormi la loc simțurile. Te iubește.

Apare un copil. Minune. Pentru tine. El se simte neglijat. Într-o seară, scurt, te lovește. Ești șocată. Nu are cum să se întâmple asta. El te iubește. Dai vina pe muncă, pe oboseală, ii cauți scuze. Poate nu ai fost suficient de drăguță, copilul a plâns prea tare. Începi să îți faci griji și te strădui să nu faci nimic care să deranjeze, dar apar mereu motive noi de nemulțumire. Loviturile se indesesc și apare teama. Privești mereu spre ușă încercând să îi ghicești dispoziția. Îți adormi din timp copilul în încercarea disperată de a-l proteja. Ascunzi orice urmă a coșmarului și zâmbești tuturor printre lacrimi.

Atunci abia îți vezi colivia. Pare aurită din exterior, dar înăuntru e mică și rece. Cauți o cale de scăpare. Le pui în balanță. Nu ai casă, nu ai un loc de muncă, dar ai un copil. Te simți strivită. Nu ai curaj să pleci. Necunoscutul te sperie mult mai tare. Decizi să te strădui mai mult. E începutul sfârșitului. Îți vezi copilul ghemuit prin colturi de teamă. Îți vezi soțul cum depășește nepăsător toate limitele. Nici nu se mai obosește să se scuze. Deja coșmarul a devenit normalitate. Ești izolată. Te gândești la moarte ca la o izbăvire.

Învinge-ți teama! Pune capăt coșmarului! Informează-te! Abuzul fizic și emoțional pot fi stopate. Există ONG uri și Asociații. Te pot ajuta și proteja. Uneori și oamenii legii. Destul de rar ce-i drept.

Nu sta să mori în colivie! Zboară! Oriunde, în afara ei, e mult mai bine.

               Astrida