Cu toții suntem predispuși la supraestimarea abilităților noastre, într-o anumită măsură. Dar, există anumite persoane, și aceștia pot fi colegii de birou, partenerii de afaceri sau colaboratorii de business, care au un exces de încredere în sine, care își apreciază eronat competenţa lor ca fiind mult mai mare decât este în realitate.

Efectul Dunning Kruger este un principiu care poate dăuna mai mult decât credem. Poate acționa atât în detrimentul companiei, cât poate fi și dificil de gestionat de cei din jur. Este vorba despre un comportament indus de incapacitatea persoanelor respective de a-și recunoaște nivelul lor, tocmai din cauza lipsei lor de cunoștințe în domeniu.

Cunoscut și sub denumirea de „superioritate iluzorie”, acest tipar de comportament este observat atunci când oamenii care sunt slab calificați pe un subiect sunt convinși că sunt competenți. Tocmai de aceea, efectul Dunning Kruger poate provoca tensiune, perturba echipele sau progresul unui proiect, productivitatea și bunăstarea la locul de muncă sau chiar să fie cauza alegerilor nepotrivite în poziții-cheie.

Acesta este motivul pentru care recunoașterea acestei probleme și cunoașterea modului de remediere este esențială pentru oamenii din reurse umane și managerii de proiecte.

Ce este efectul Dunning Kruger și cum se manifestă?

Definit ”ca la carte”, efectul Dunning Kruger este o prejudecată cognitivă prin care persoanele cu cunoștințe sau competențe limitate într-un anumit domeniu intelectual sau social își supraestimează foarte mult propriile cunoștințe sau competențe în acel domeniu în raport cu criteriile obiective sau cu performanța semenilor lor sau a persoanelor în general.

Este inversul sindromului impostorului, care se referă la faptul că unii oameni, în special cei care chiar sunt foarte buni în ceea ce fac, cred despre ei înșiși că sunt incompetenți, că nu merită succesul pe care l-au obținut, în ciuda dovezilor și realizărilor pe care le au.

Ce inseamna dunning kruger?

Fenomenul a fost descoperit prima oară într-o serie de experimente, ale căror rezultate au fost publicate în 1999 de David Dunning şi Justin Kruger de la Departamentul de Psihologie al Universităţii Cornell, New York. Dar, aceştia nu sunt neapărat primii descoperitori (filosofii discutau despre acest concept încă din atichitate), însă au meritul că au introdus totul pe coordonate ştiinţifice, plecând de la ideea că aprecierea greşită a competenţei este cauzată de ignorarea standardelor de competenţă.

Persoanele incompetente care suferă de sindromul Dunning Kruger vor avea patru tipuri de reacţii:

Vor tinde să-şi supraestimeze propriul nivel de competenţă;

Nu vor recunoaşte abilitățile celor competenţi în realitate;

Nu-şi vor da seama de propria lor incompetenţă;

Vor recunoaşte propria incompetenţă anterioară după ce vor dobândi un nivel înalt în domeniul repectiv.

Care sunt consecințele efectului Dunning Kruger în afaceri?

Desigur, diferența de percepție dintre nivelul de calificare și abilitățile reale are un impact direct asupra relației dintre angajați și productivitate. În lumea afacerilor, oamenii care cred că sunt mai competenți decât sunt în realitate pot avea consecințe foarte dăunătoare precum:

Recrutarea de candidați care par foarte încrezători, dar care sunt de fapt sunt necalificați;

Creșteri salariale și promovări pentru angajații care nu sunt piesele cheie, provocând inevitabil un sentiment de nedreptate;

Deteriorarea atmosferei în cadrul unei echipe sau departament;

Tensiune și conflict care ar putea cauza stres și care poate reduce eficiența;

Un impact negativ asupra muncii în grupuri, proiecte și atingerea obiectivelor;

Impact dăunător asupra relațiilor dintre clienți și furnizorii de servicii.

ce inseamna dunning kruger

Cum poate fi remediat efectul Dunning Kruger?

În fața acestei situații, managerii trebuie să învețe nu doar să repereze efectul Dunning Kruger, adică să nu confunde încrederea în sine și competența, ci și să gestioneze fenomenul și să prevină impacturile sale negative.

Există diferite moduri de a controla efectul Dunning-Kruger și de a gestiona oamenii care își supraestimează abilitățile:

Oferirea de feedback regulat echipelor și angajaților;

Ajutor în identificarea deficiențelor folosind exemple specifice pentru a le arăta greșelile și a-i determina să le corecteze;

Sprijin în îmbunătățirea unui anumit domeniu și încurajarea să facă progrese;

Instruire și sprijin pentru a-și dezvolta abilitățile.

Dezvoltarea abilităților interpersonale este un element esențial al controlului cu succes a impactului efectului Dunning Kruger pentru manageri și personalul din departamentul de resurse umane care se ocupă de angajare.

Să înveți să gestionezi oamenii cu puțin prea multă încredere în abilitățile lor este un lucru bun, dar cum poți fi sigur că acționezi în măsură și că tu însuși nu ești subiectiv? Pentru a evita să cădeți pradă efectului Dunning Kruger, acumulați permanent cunoștințe, mai simplu spus învățați continuu. Puteți participa la conferințe pe subiecte de interes, puteți citi pe teme despre care nu le cunoașteți, puteți avea discuții cu oameni a căror activitate nu are nicio legătură cu ceea ce faceți și așa mai departe, tocmai pentru a vă extinde aria de cunoaștere.

Efectul Dunning-Kruger este o prejudecată cognitivă în care persoanele cu competențe limitate într-un anumit domeniu își supraestimează abilitățile. Unii cercetători includ și efectul opus pentru cei cu performanță ridicată: tendința lor de a-și subestima abilitățile. În cultura populară, efectul Dunning-Kruger este adesea înțeles greșit ca o afirmație despre excesul de încredere generală a persoanelor cu inteligență scăzută, în loc de excesul de încredere specifică a persoanelor necalificate într-o anumită sarcină.

Relația dintre performanța medie percepută de sine și performanța medie reală la un examen de facultate. Zona roșie arată tendința persoanelor cu performanță scăzută de a-și supraestima abilitățile. Cu toate acestea, autoevaluarea persoanelor cu performanță scăzută este mai mică decât a celor cu performanță ridicată.

Efectul Dunning-Kruger este de obicei măsurat prin compararea autoevaluării cu performanța obiectivă. De exemplu, participanții pot susține un test și pot estima performanța lor ulterior, care este apoi comparată cu rezultatele lor reale. Studiul inițial a fost publicat de David Dunning și Justin Kruger în 1999. Sa concentrat pe raționamentul logic , gramatica și abilitățile sociale. De atunci, alte studii au fost efectuate într-o gamă largă de sarcini. Acestea includ abilități din domenii precum afaceri , politică , medicină , conducere, aviație , memorie spațială , examene în școală și alfabetizare .

Există dezacorduri cu privire la ceea ce cauzează efectul Dunning-Kruger. Conform explicației metacognitive , performanții săraci își judecă greșit abilitățile, deoarece nu reușesc să recunoască diferența calitativă dintre performanțele lor și performanțele celorlalți. Modelul statistic explică constatările empirice ca un efect statistic în combinație cu tendința generală de a crede că unul este mai bun decât media . Modelul rațional susține că convingerile anterioare prea pozitive despre abilitățile cuiva sunt sursa unei autoevaluări false. O altă explicație susține că autoevaluarea este mai dificilă și predispusă la erori pentru cei cu performanță scăzută, deoarece mulți dintre ei au niveluri de calificare foarte asemănătoare.

Există dezacorduri cu privire la amploarea efectului Dunning-Kruger și la consecințele practice. Autoevaluarea inexactă poate determina oamenii să ia decizii proaste, cum ar fi alegerea unei cariere pentru care nu sunt apți sau implicarea într-un comportament periculos. De asemenea, poate împiedica persoanele afectate să își abordeze deficiențele pentru a se îmbunătăți.

SURSE: Austral.ro, wikipedia