Trecerea în eternitate a Domnitorului Mircea cel Bătrân

31 ianuarie 1418. Gânduri la împlinirea a 606 ani de la acest trist moment al istoriei noastre

Răsfoind filele de cronică ale zilei de 31 ianuarie, aflăm că „La anul 6926 (1418) s-a pristăvit (a decedat) marele voievod al Ungro -Vlahiei, Io Mircea, ianuarie 31”. Domnitorul Mircea cel Bătrân a condus Țara Românească de la 23 septembrie 1386, la 31 ianuarie 1418, cu o întrerupere în perioada noiembrie 1394/ mai 1395- ianuarie 1397.

       Mircea cel Bătrân a asigurat Țării Românești cea mai mare întindere teritorială, atestată în anul 1406 în titulatura sa oficială: „Eu, întru Hristos Dumnezeu binecredincios și binecinstitor și de Hristos iubitor și autocrat, Io Mircea mare voievod și domn din mila lui Dumnezeu și cu darul lui Dumnezeu, stăpânind și domnind peste toată Țara Ungrovlahiei și a părților de peste munți, încă și către părțile tătărești și Amlașului și Făgărașului herțeg și domnitor al Banatului Severinului și pe amândouă părțile pe toată Podunavia, încă până la marea cea mare și stăpânitor al cetății Dârstorului”.

         Istoricii români și străini nu s-au pronunțat încă dacă Dobrogea a fost pierdută la finalul domniei sale (cum susțin majoritatea, undeva între 1416 și 1418) sau în 1420.

                 Mircea cel Bătrân în alianță cu Moldova condusă de domnitorul Alexandru cel Bun pe care îl co-interesează în apărarea gurilor Dunării a deschis ideea cooperării dintre cele două state românești, punând astfel, o primă piatră la temelia unității politice românești, materializate prin Unirea Principatelor la 1859 și continuate cu proclamarea Independenței și cu Marea Unire.

           Domnitorul Mircea cel Bătrân, un inegalabil lider militar, nu doar politic, s-a opus cu succes otomanilor conduși de Baiazid Ildîrîm la Rovine (bătălie datată fie la 10 octombrie1394, fie la 17 mai 1395 la marginea Craiovei pe Jiu, respectiv între Turnu și Argeș), a avut merite deosebite în lupta de la Nicopole din 25 septembrie 1396.

     Aliat pe principii de egalitate cu regele Sigismund de Luxemburg, Mircea cel Bătrân se va implica ulterior în 1402, timp de aproape un deceniu, după înfrângerea catastrofală a sultanului Baiazid la Ankara, de către mongolul Timur Lenk (Tamerlan), în conflictul intern între fiii lui Baiazid slăbind forța otomanilor (îi va susține succesiv pe Musa și Mustafa contra lui Mahomed, fiul care va reuși să câștige confruntarea, ca adversar al lui Mircea cel Bătrân ) care încă nu ajunseseră la Constantinopol, dar aveau succesele importante de la Kossovopolje (1389) și Nicopole (1396), statele sârb și bulgar fiind lichidate de către statul otoman.

         Din timpul domnitorului Mircea cel Bătrân datează prima atestare a județului Vâlcea, în 8 ianuarie 1392, județul Jales care a funcționat până în 1444 fiind atestat la 1385 (cuprindea teritoriile care compun azi județele Gorj și Mehedinți). Tot din timpul domniei sale sunt atestate importantele dregătorii din Sfatul Domnesc: stolnicul (posibil din 1389, acesta avea grija aducerii și așezării bucatelor la masa domnească, devenind prin generalizare un fel de responsabil al rezervelor de alimente ale țării) și vistiernicul (responsabilul finanțelor).

                     Domnitorului Mircea cel Bătrân i se atribuie prima „Capitulație” (tratat sau înțelegere) prin care Țara Românească în schimbul unui tribut, beneficia de deplina autonomie internă. Alături de „Capitulația” Moldovei (din timpul domnitorului Bogdan al III-lea (1504-1517), fiul lui Ștefan cel Mare), cele două acte fundamentale (a căror formă originală nu s-a păstrat, ele fiind reconsituite de boierii munteni și moldoveni în memoriile prezentate la negocierile ruso-otomane din 1774 de la Kuciuk Kainradji) nu au fost negate niciodată de turci, ele fiind folosite în sprijinul recunoașterii independenței naționale chiar și la negocierile și tratatele de pace de la San-Stefano și Berlin din martie și iulie 1878.

Astăzi, ca militar de carieră, deputat ales în Parlamentul României, Președinte al Partidului Români pentru România, aduc un omagiu marelui lider politic și militar al Țării Românești și evoc imaginea lui în ideea că Europa trebuie azi să știe că a fost apărată la fruntariile sale de români conduși de figuri ilustre precum aceea a marelui domnitor Mircea cel Bătrân comemorat astăzi la 606 ani de la moartea sa. O floare și o lumânare aprinsă să așezăm la căpătâiul mormântului său de la Mânăstirea Cozia, de pe malul Oltului.

SURSA: Pagina de Fcebook, deputat Nicolae Roman