Dacă e să fiu cinstită, insecta pe care o urmăresc cu uimire și groază în același timp este parvenitul, noua specie care s-a înmulțit sistematic în ultimii ani.

Îl puteți recunoaște ușor.

Inițial fără carte prea multă, trăind din învârteli mărunte, dând tunuri după tunuri, până prinde ceva cheag. Apoi simte nevoia să fie respectat pentru inteligența sclipitoare și educația aleasă. Termină liceul la seral, face vreo două facultăți și masterate pe repede-înainte, apoi simte o nevoie acută de a arăta tuturor nivelul superior atins.

Abia atunci începe perioada de glorie. Se simte invincibil cu maldărul de diplome din buzunar și luptă pe toate căile să obțină o funcție care să îi reflecte valoarea. Faptul că o și obține nu este o surpriză pentru nimeni.

Cel mai greu este pentru subordonați. Parvenitul nu este un lider, ci un șef.

Șeful habar nu are ce implică munca subordonaților, dar știe că trebuie să țipe, cu toată gura și tot timpul. Fiecare frază începe cu vestitul " eu". El știe, el face, el a trait deja toate experientele posibile și imposibile. Nu există nimic să îl poată impresiona sau clinti.

Se înconjoară de alții ca el, se felicită reciproc pentru succesul evident, organizează periodic evenimente cu sclipici pentru promovarea imaginii proprii în lume.

Îl recunoști rapid în orice situație, e primul care fuge de răspundere și aruncă vina propriei incompetențe în capul tuturor. El este singurul alb imaculat, perfecțiunea în persoană. E cel care remarcă rapid toate bârnele din ochii celorlalți și trasează linii de conduită. E buricul universului. Punct.

ASTRIDA