Presa locala interbelica oferea o interpretare plina de concretete asupra starilor de fapt din epoca si asupra aspectelor de mental colectiv din viata comunitatii acelui segment de timp dat . Este segmentul de timp al vietii unei comunitati care , raportat la timpul istoriei , ofera fizionomia destinului unui microunivers provincial de pe axa duratei lungi a existentei . Intalnirea cu omul interbelic provincial este pur si simplu o atingere cu viata epocii si presupune surpriza descoperirii unui orizont existential cu tot parfumul ambiental , subiectiv sesizabil.

           Saptamanalul de provincie se dorea a reprezenta, in mod cat mai adecvat cu putinta, imagistica provinciei . Interesul presei de provincie pentru viata internationala , in afara de cateva curiozitati sau informatii sporadice , era unul inexistent. Chiar si raportat la viata nationala, interesul era unul minor in economia spatiului jurnalistic. Ziaristica de provincie se tinea legata cu strictete de aspecte si de interese locale . Mondenul , cu micile barfe si amanunte de mahala ,alaturi de jocul carnavalesc desprins din marea scena electoral-politicianista, oferea materialul pentru scenariul unei comedii provinciale . In rest gasim felurite maruntisuri nu lipsite de picanterie. Imi permit si o remarca necesara. Nimic nu trimite scriitura jurnalistului catre o golanie de presa gratuita.

           Rareori explodau si polemici personale , fie pornite din spirit critic , fie animate de o ticalosie provinciala presarata cu ceva invective , unde omul condeiului lupta cu agresivitatea celui care vrea cu tot dinadinsul dominarea adversarului prin lovituri de sah si mat la imagine , manuind arma ridiculizarii si afundand pana in gat adversarul in latrina de barfe a unui targ provincial. Un targ abandonat iremediabil in minor si in derizoriu .

           Sunt si articole care par iesite de sub pana unor intelectuali de o cultura pe alocuri indoielnica , anchilozata in mediocritatea provinciala , dar in acelasi timp vedem si jurnalisti cultivati si umiliti de starea de fapt, care etaleaza cu orgoliu un discurs presarat cu fraze virulente marcate de o pretentie usor academica. Chiar daca unii dintre acesti jurnalisti nu par a straluci , nu par a avea intotdeauna un condei iscoditor de trepidant si de profund in vanarea starii de fapt ,acestia nu lasa lucrurile pur si simplu sa se intample si cer socoteala acelei stari de fapt . Multi dintre jurnalistii de astazi ar avea de invatat.Jurnalistica interbelica ar fi un veritabil manual despre finetea discursului si despre arta convingerii. Acea lume a presei poate fi citita si apoi recitita . Nu este niciodata aceiasi . Ea devine mereu un ceva prin sensurile care pot fi surprinse. Microuniversul provincial evocat prin presa epocii este un autentic iarmaroc carnavalesc despre locul unde nu s-a intamplat nimic.

Adrian Constantin