Interviu cu Părintele arhimandrit MIHAIL STANCIU de la Mânăstirea Antim, realizat de Flori Tiulea: “În urmă cu 304 ani, la 15 august, de praznicul Adormirii Maicii Domnului, la Constantinopol, murea creștin Brâncoveanu Constantin, împreună cu cei patru fii ai săi – Constantin, Ștefan, Radu și Matei – și cu sfetnicul Ianache, toți fiind decapitați, în fața ambasadorilor de la acea vreme ai marilor puteri, pentru că au refuzat „să lase legea creștinească și să se dea în legea turcească”.
„Strălucite sunt mărturia și mucenicia lor, unice nu doar în istoria creștinismului românesc, ci în toată istoria lumii”, ne spune în interviul ce urmează părintele arhimandrit Mihail Stanciu de la Mânăstire a Antim din Bucuresti / LUMEA MONAHILOR / nr. 134, 2018. Profund cunoscător al epocii brâncovenești ca urmare a cercetărilor sfinției sale asupra vieții și scrierilor Sfântului Antim Ivireanul, părintele Mihail ne amintește și cu această ocazie faptul că prietenia dintre Vodă Brâncoveanu și Mitropolitul Antim, și el martirizat de către turci, „a marcat cea mai rodnică conlucrare dintre Stat și Biserică de-a lungul istoriei noastre”. Îndemnându-ne să ne rugăm acestor sfinți martiri pentru a avea și noi tăria și statornicia lor în credință, părintele ne pune la inimă și un cuvânt de întărire pentru a rezista „avalanșei ideologice” la care suntem expuși în vremurile pe care le trăim. „Bucurestiul devenise în epoca brâncoveneasc` centrul Ortodoxiei”. Părinte arhimandrit, cum ar trebui să înțelegem astăzi jertfa Sfinților Brâncoveni?
Desigur, ar trebui să înțelegem jertfa (mucenicia) lor ca și până acum și ca întotdeauna: ca o încununare a mărturisirii lor de credință din timpul vieții. Constantin Brâncoveanu a fost unul dintre cei mai străluciți voievozi ai Țării Românești (ocârmuind în perioada 1688-1714), a cărui generozitate și lucrare
misionară au luminat întreaga Biserică Ortodoxă. A fost un om înțelept, cult și evlavios, care și-a crescut cei 11 copii în dreapta credință în Mântuitorul Hristos, conducând aproape 26 de ani poporul român pe calea unei vădite prosperități materiale și spirituale. Totodată, beneficiind de munca și darurile genialului Mitropolit Antim Ivireanul, martirizat și el tot de către turci doi ani mai târziu (în toamna anului 1716), Vodă Brâncoveanu a sprijinit Ortodoxia în toate popoarele creștin-ortodoxe aflate sub stăpânirea Imperiului Otoman și sub agresiunea prozelitistă a catolicismului. Bucureștiul devenise în epoca brâncovenească centrul Ortodoxiei, deoarece cu banii binecredinciosului voievod al Țării Românești s-a organizat Academia Domnească (unde predau ca profesori cei mai erudiți savanți greci din acea vreme) la Mânăstirea Sfântul Sava și au fost tipărite cărți de cult și de învățătură ortodoxă, trimise apoi în toate provinciile locuite de dreptmăritori creștini: Țările Române, Patriarhiile de Constantinopol, Ierusalim, Antiohia și Alexandria, Georgia, Muntele Athos și Muntele Sinai, comunitățile de bulgari și de sârbi din sudul Dunării, precum și de greci din vechea Eladă…”
TEXTUL INTEGRAL – AICI!
I.G.
