Este Romania infractorilor politici si economici. Este Romania unui stat privatizat in folosul unor clanuri de fosti nomenklaturisti politici si economici ai statului socialist, fie ca vorbim despre directocratii tranzitiei , securistii-oameni de afaceri sau fosti birocrati din structura partidului unic.

Ei, ca si in cazul altor state din lagarul socialist ,au fost beneficiarii directi si unici a ceea ce vechiul regim numea cu mare emfaza proprietate obsteasca. Acestor nemernici li s-au asociat dupa 1989 diversi bisnitari, acei agenti ai economiei subterane care au preluat cu japca structurile economiei statului roman. Aceasta s-a facut sub protectia politicienilor indiferent de eticheta lor ideologica. Ei au oferit acestor golani posibilitatea sa–si construiasca adevarate imperii financiare in defavoarea unei natiuni saracite si lipsite de capacitate de riposta dupa deceniile de dictatura comunista. Aceasta este Romania lor. Doar a lor. Romania in care au prosperat cu nesimtire , pe care au aservit-o in totalitate si pe care au controlat-o in mod represiv , prin forte de ordine obediente, atunci cand au izbucnit mici revolte sociale care puneau in pericol noua lor ordine. Era ordinea socialistilor bogati si gata de orice tranzactii antinationale in masura in care aceste tranzactii le ofereau posibilitatea acumularii de capital pentru ei si pentru familiile lor . Romania lor a fost feuda pe care au concesionat-o corporatiilor transnationale si au vandut-o la bucata asemeni unor precupeti de joasa speta. Comisioanele uriase au ingrasat si mai mult averile lor porcine pe care a crescut sunca lor financiara nesimtita . Nu ne-au intrebat daca au dreptul sa instraineze ceea ce nu le apartine , nu ne-au intrebat nici daca existam. Acesti oameni au condus si conduc statul roman . Ei sunt o specie de pradatori ,conturata ca structura in perioada tranzitiei , o specie needucabila si cu care nu se poate negocia pe teren social. Pentru aceasta specie nu exista lege , nu exista umanitate si nu exista posibilitate de reformare.   Este o specie incurabila. Aparatul de justitie a fost o unealta docila in mainile lor menita sa acopere faptele si sa intarzie verdictele. Condamnarile au fost fie razbunari politice , fie un banal praf in ochi bun pentru imaginea externa a Romaniei. Marile escrocherii se fac mereu in cardasie si cercul suspectilor este mult mai larg in cazul unei serioase anchete judiciare. Aparatul nostru de justitie nu a largit niciodata aria cercetarilor. Au scos in fata unul sau doi vinovati cu scopul de a prosti opinia publica , satula de nedreptate, si de a face Europa sa creada intr-o Romanie in care justitia functioneaza si in care a pornit procesul de eradicare a coruptiei . Europenii au acceptat cu perfidie teatrul clasei noastre politice pentru ca interesele lor de culise erau mult mai importante decat edificarea reala a unui stat de drept in Romania. Vorba Lordului Palmerston , un politician versatil al veacului al XIX-lea „ Nu vem prieteni vesnici , doar interesele noastre sunt vesnice „. Natiunile chiar nu conteaza. Aceasta este logica celor puternici care stapanesc peste ferma animalelor bipede. Pentru ei asta am fost si asta vom ramane. Acesta este adevarul.

Este Romania capetelor plecate. A spune Romania noastra este formulare lipsita de continut . Este o irealitate. Romania noastra nu mai exista demult. Nu a existat nici inainte de 1989 . Atunci , in acel an al visului libertatii si demnitatii , am crezut pentru o clipa in existenta Romaniei noastre. Am ratat. Era previzibil . Am inteles prea tarziu . Atunci a fost o banala schimbare de regim si nu o reala si necesara schimbare de sistem. Fostii tovarasi ne-au aratat foarte repede faptul ca Romania a ramas tot a lor si s-au straduit al dracului de bine sa o demonstreze. Cine suntem noi cei care am avut tupeul sa credem in existenta unei Romanii a noastre ? Suntem imbecilii si lasii care nu au facut efortul sa se trezeasca din frica deceniilor de dictatura comunista. Suntem cei care nu am cerut cu duritae o democratizare a Romaniei si nu am trecut la o actiune directa , la o revolta prin nesupunere fata de un stat injust. O reala nesupunere civila fata de acest stat. Noi am acceptat noua lor ordine politica si economica si am permis acest compromis permanent .Nu am inteles ca intre noi si ei nu a existat si nu va exista pace sociala. Viitorul previzibil al Romaniei este in favoarea Romaniei lor .

Ce putem rememora din Romania noastra ? O iluzorie explozie de descarcare nervoasa a multimilor si de incredere romantica intr-o democratie posibila? O piesa de teatru politic cu personaje adevarate, in care regizorii erau aceiasi tovarasi de partid, tovarasi care isi pregateau metodic supravietuirea si pastrarea vechilor privilegii, indiferent de posibilele traiectorii ale istoriei? Rememoram inlaturarea unui lider absolut, prin a carui excludere se facea loc unei plutocratii neo-comuniste ce urma sa divida si sa privatizeze, in interes personal, nerentabila proprietate socialista cu ajutorul directocratilor si al elementelor active ale Securitatii? Sa rememoram esecul ulterior al unei opozitii si al unei Piete a Universitatii lichidate cu ranga minereasca in cel mai autentic stil bolsevico-kaghebist? Sa rememoram o social-democratie pe care o putem defini la modul Petre Tutea ca fiind un autentic „lapte batut al comunismului”? Sa rememoram realitatea unei Romanii perfect adaptate la dictatura, care a mers la vot tovaraseste si a dat votul echipei Iliescu&Comp., fapt care a demonstrat ca omul de tip nou a constituit un experiment reusit dupa deceniile de dictatura de stanga?

       Putem rememora o Romanie in care a fost ignorat, cu obstinenta, aplicarea punctului 8 de la Timisoara, dupa cum neaplicarea unei legi a lustratiei a permis restauratia in integrum a elitei comuniste in functii de stat si in puncte de comanda. Rememorez faptul ca tortionarul Alexandru Draghici a fost lasat sa se stabilesca la Budapesta, unde a si decedat la scurt timp, in 1993, fara sa fi raspuns pentru marele mecanism genocidal pe care l-a patronat. Rememorez cum generalul Plesita aparea netulburat la o televiziune publica si declara cu seninatate ca a lichidat dusmanii ordinii populare, se lauda cum l-a batut pe Paul Goma (cum i-a rupt oasele „barbosului” !!!) si cum avertizau ei pe inamicii comunismului din diaspora ca „Mana Securitatii e lunga”. Rememorez imaginea tortionarului Alexandr Sergeyevich Nikolsky, care afirma, fara cea mai mica urma de remuscare, faptul ca si-a facut datoria fata de ordinea de stat socialista. Rememorez, de asemenea, atitudinea sfidatoare a colonelului Alexandru Visinescu, ucigasul de la penitenciarul din Ramnicu Sarat. Rememorez o Romanie in care ucigasii inginerului Gheorghe Ursu au ramas nepedepsiti, iar actele de teroare comise raman sa bantuie incaperile terorii in ceea ce a fost odata penitenciarul din Calea Rahovei. Pe acestea le putem rememora . Aceasta este tara in care traiesti . Tine minte , popor de mucava !

Adrian Constantin