Salariații au dreptul la concedii fără plată fie pentru a-și rezolva situații personale, fie pentru studii ori formare profesională, potrivit Codului muncii. Legislația nu prevede o limitare a perioadei în care un salariat stă în concediu fără plată, ci lasă această chestiune la latitudinea părților.
Dispoziția ar trebui să o găsim în contractul colectiv de muncă sau în regulamentul intern. Bugetarii au însă o reglementare specială a acestor concedii, unde găsim și o limitare la 90 de zile pentru anumite astfel de concedii. „Pentru rezolvarea unor situații personale salariații au dreptul la concedii fără plată. Durata concediului fără plată se stabilește prin contractul colectiv de muncă aplicabil sau prin regulamentul intern”, scrie în Codul muncii.În acest act normativ nu vom găsi o limită de zile privind concediul fără plată. Limitarea concediului fără plată e o chestiune care ar trebui să se regăsească în contractul colectiv, dacă există, sau în regulamentul intern.
Important! A intra în concediu fără plată nu înseamnă a absenta nemotivat de la muncă. În primul caz, vorbim de nevoia angajatului de a-și rezolva unele situații personale, pe când, în al doilea caz, vorbim de o abatere disciplinară."Contractul individual de muncă poate fi suspendat, prin acordul părților, în cazul concediilor fără plată pentru studii sau pentru interese personale", mai scrie, în Codul muncii. Vorbim, practic, de o situație în care contractul de muncă se suspendă de comun acord. Și concediile pentru formare profesională se pot acorda fără plată, mai prevede actul normativ.
Important! Concediile fără plată se scad din vechimea în muncă. Fac excepție concediile pentru formare profesională fără plată, acordate în condițiile din Codul muncii. O reglementare ceva mai bogată a concediilor fără plată au însă bugetarii. "Salariații din administrația publică, din regiile autonome cu specific deosebit și din unitățile bugetare au dreptul la concedii fără plată, a căror durată însumată nu poate depăși 90 de zile lucrătoare anual, pentru rezolvarea următoarelor situații personale:
a) susținerea examenului de bacalaureat, a examenului de admitere în instituțiile de învățământ superior, curs seral sau fără frecvență, a examenelor de an universitar, cât și a examenului de diplomă, pentru salariații care urmează o formă de învățământ superior, curs seral sau fără frecvență;
b) susținerea examenului de admitere la doctorat, a examenelor de doctorat sau a tezei de doctorat, în cazul salariaților care nu beneficiază de burse de doctorat;
c) prezentarea la concurs în vederea ocupării unui post în altă unitate", potrivit Hotărârii de Guvern nr. 250/1992.
Există, așadar, un termen maxim de 90 de zile lucrătoare, pentru situațiile personale enumerate mai sus. Acestora li se mai adaugă și situații în care salariatul are nevoie de liber pentru îngrijirea copilului bolnav de peste trei ani sau pentru tratament medical în străinătate, dacă nu are dreptul la indemnizație pentru incapacitate temporară de muncă, precum și pentru însoțirea soțului/soției/unei rude apropiate la tratament în străinătate. Aceeași HG nr. 250/1992 mai prevede că se pot acorda bugetarilor concedii fără plată și pentru alte interese personale decât cele de mai sus, pe duratele stabilite prin acordul părților.
Notă: Pe tema concediilor fără plată, din perspectiva refuzului angajatorului de a accepta cererea de intrare într-un astfel de concediu, precum și din perspectiva fiscal-contabilă, într-un material viitor.
Sursa - avocatnet.ro
A.M.