Potrivit unor luări de opinie, în presa buzoiană a anilor ’20-’30, se acreditase ideea că fenomenul prostituţiei se simţea ca la el acasă. Cînd venea vorba cine să rezolve problema, autorităţile vorbeau în dodii şi aruncau pisica în ograda vecinului. Sau, mă rog, prostituata!…

„Se ştie că oraşul nostru este refugiul cel mai bun pentru prostituatele bolnave. Dacă atragi atenţia serviciului sanitar, ţi se răspunde că poliţia are datoria de ale urmări şi executa. Dacă te adresezi Poliţiei, le vei găsi ca fiind croitorese, brodeze, neexistente sau, cel mult, …Hotelurile, dacă sunt pline, zi şi noapte, să nu credeţi că de călători, ci mai mult de aceste păsări călătoare. Aşa că sifilisul şi toate bolile venerice se etalează în toată voia pe stradă, în hoteluri şi pe unde vrei şi nu vrei.” („Vocea Buzăului”, 20 noiembrie 1926)

               Exagerări? Ferească sfîntul! Rapoartele medicale locale din 1932 confirmau în oraşul Buzău 310 cazuri de sifilis. Adaugam faptul ca acelasi ziar , Vocea Buzăului , din 25 aprilie 1936 mentiona activitatea unor tripouri precum cel de pe Bulevardul IC Brătianu, azi Nicolae Bălcescu. , cafeneaua lui Leibu, din pasajul lui Vâlcu., astazi zona unde se termină magazinul Winmarkt, la cafeneaua Seivah, din piaţa Gării cat si casele de toleranţă din strada Cercuită, ţinute de Constantin Liberescu şi Teodora Clopotaru. Uneori auzim si despre despre amendarea acestor stabilimente , cazul anului 1943 , cand sunt puse la plata madamele de case de toleranţă clandestine:, Sanda Popescu, din strada General Averescu, acum Păcii numărul 12 , Elena Popescu, din strada Istriţei, şi madam Liberescu, din strada Demetriade numărul 239. Sa fie oare vigilenta autoritatilor ? Vânzătoarele de plăceri   se aflau pretutindeni. „Femeia de trotuar a monopolizat spaţiul din faţa Tribunalului “ ne spune domnul advocat C. Baciu în „Vocea Buzăului”, an IX, nr. 32/12 din august 1933. Într-un cuvânt se găsea (… ) pe toate drumurile !!!

O altă problemă, pentru târgușorul Buzăului era concubinajul. În scopul eradicării concubinajului, în urmă cu 67 de ani, primarul urbei noastre anunţa oficierea unei cununii publice la Biserica Sfinţii Îngeri, unde urmau să păşească pe căile ortodoxiei taman 282 de perechi de concubini. Izbânda era anunţată astfel :” Domnul V. Trandaf, primar al oraşului, şi-a exprimat satisfacţia pentru aducerea pe calea lui Dumnezeu şi a legilor a unei bune părţi din fiii oraşului.” (Acţiunea Buzăului, 2 iunie 1940).   Hai vericule ! Hai la sfintele cununii ! Hai că ne-am umplut de moralitate !

Adrian Constantin