Vom vorbi despre o istorioara care s-a consumat in 2012, in marea patrie a democratiei de mucava, si anume in Statele Unite ale Americii. Intr-un district scolar din San Antonio, s-a luat decizia, desigur, prin dictat democratic, ca la inceputul noului an scolar, toti cursantii sa poarte un ecuson in care era incorporat si un cip RIFD, in care se afla un cod de bare asociat numarului de identificare sociala a fiecarui elev. Prin urmare, proiectatele animalute din ferma didactica erau minutios inseriate.
Toate bune, numai ca mult competentul cip stia sa mai faca si altceva: avea si capacitatea de a monitoriza secunda cu secunda orice miscare a elevilor in perimetrul campusului, din momentul venirii acestora si pana la parasirea acestui perimetru. Este cumva o gluma? Vorbim cumva despre Alcatraz sau despre orice alta inchisoare de maxima securitate? Am confundat cumva subiectul cu scenariul unui film american plin de efecte speciale si presarat cu scene de suspans? Nu, domnilor, vorbim despre o stare de fapt care s-a consumat in San Antonio. Atentie! Povestea nu s-a sfarsit!
Cum au reactionat, oare, bipezii? O majoritate mai mult decat zdrobitoare s-a grabit, fara discernamant, sa accepte trecerea de la biped la patruped, cu o singura exceptie: o eleva, Andreea Hernandez, care a refuzat, in mod direct, sa poarte acest ecuson. Inainte de a continua firul povestirii, doresc neaparat sa fac o mica paranteza. Se pare ca femeia va ajunge, daca nu cumva a ajuns de mult, sa aiba mai mult sange in vene decat onorabilii barbati care privesc cu prestanta trecutul lor eroic de luptatori si este posibil ca viitorul sa le rezerve in exclusivitate rolul de mascului docili, in asteptarea chemarii la ritualul stramosesc al imperecherii. Dar asta este alta chestiune asupra careia mai putem reveni. Ne trebuie doar putin nerv si ceva subiect cu miez ca sa fim centrati pe cestiune. Sa vedem insa ce s-a intamplat cu dominsoara Hernandez. Ei bine, zbirii oficiali de la Nortisside Independent School District au anutat-o faptul ca nu va mai putea studia in cadrul Liceului John Jay daca nu se supune directivei, adica sa poarte ecusonul la gat.
Fata a continuat fara rezerve sa isi manifeste libertatea de constiinta, in pofida faptului ca se afla intr-o zdrobitoare minoritate. Trebuie sa remarcam faptul ca domnii colegi nu au avut nicio reactie, nimic nu le-a tulburat mintea bleaga si au continuat, fara tresarire, sa intre in rolul de necuvantatoare ale fermei de animale cantonate la Liceului John Jay.Toti erau, cum se spune in America, politically correct . Andreea Hernandes nu a trecut testul de sclavie. Ce facem in aceasta situatie cu oaia neagra a sistemului? Autoritatea tutelera, cum se zicea la noi in sistemul colectivist, a anuntat-o pe latina noastra neimblanzita faptul ca trebuie sa-si adune catrafusele si sa plece din localitate, sa plece in alt district, acolo unde nu exista cipuri. Unde INCA nu exista cipuri! Zic bine? Si astfel, Andreea si-a luat, ca sa spunem asa, in serios, rolul de jidov ratacitor, urmarita, in cazul de fata, de pacatul capital de a nu purta uniformizatorul cip, de a nu fi, cum ziceam, politically corect.
Pentru oficialii scolii a mai aparut insa o fisura in ordinea impusa, si anume un judecator din Texas a suspendat temporar decizia scolii, in urma unui proces care a fost pus pe rol. Cu doi-trei revoltati nu se face primavara. Experimentul a fost unul reusit. Humanoizii se conformeaza rapid la strigatul fermierului. Actul de supunere a devenit unul liber consimtit. Asta inseamna ca s-a lucrat stiintific. Nu numai noi, produsii ingineriei sociale de tip bolsevic din Estul lagarului socialist, suntem insemnati cu stigmatul “omului de tip nou”. Le-a reusit si altora si se pare ca intr-un mod ultraperformant.
Nu va trece multa vreme si oamenii noi ai erei globalizarii de peste Atlantic, alaturi de vesticii europeni, chipuri vestejite ale unor trecute democratii, vor forma cu esticii, trecuti prin ciurul colectivismului de tip bolsevic, o mare familie. Un 1984 la plus infinit …
Adrian Constantin
