Potrivit lui Andrew Kudless, de la studioul de design şi arhitectură „Matsy“ din SUA, structurile hexagonale subterane, bazate pe reţinerea apei, ar putea deveni „factorul fundamental în viitorele infrastructuri urbane“. El susţine că a fost inspirat în această viziune şi de ciclul de romane SF „Dune“ ale lui Frank Herbert.

În celebrul roman „Dune“, autorul ne prezintă o planetă care a intrat într-un proces aproape ireversibil de deşertificare, în care subiecţii umani trebuie să pornească o luptă pentru supravieţuire, dar şi pentru salvgardarea unui nivel de civilizaţie. Lumea imaginată de Frank Herbert prezice astfel o lume realmente distopică, în care problema apei devine chitesenţa civilizaţiei. În acest context dat, fremenii, aşa cum sunt numiţi puţinii supravieţuitori rămaşi ai acestei lumi ostile, s-au retras din mediul abiotic de la suprafaţă, găsind refugiu în nişte oaze subterane. Lumea din adâncurile pământului se rezumă la nişte adăposturi ale supravieţuirii, denumite „sietch“, reprezentând, în sine, un fel de bănci subterane de stocare a apei. Apa devine noul tezaur al umanităţii, restul fiind fără valoare. Doar în condiţiile date, specia umană învaţă să valorizeze ceea ce zeci de mii de ani a tratat cu dezinteres. Apa părea un dat al planetei şi, aparent, inepuizabil. Acum, apa, lichidul vital, îşi face cunoscută valoarea şi indispensabilitatea. Abia acum ea este conservată, consumată raţional, păzită cu agresivitate şi ţinută sub un control desăvârşit.

Andrew Kudless nu este doar un arhitect al viitorului apropiat, ci şi un vizionar care îşi direcţioneză demersul profesional în acord cu o civilizaţie care îşi trăieşte propriile temeri privind viitorul, mai mult, o civilizaţie care preconizează un curs posibil fatal al ei.

Adrian Constantin