La începutul secolului al XX –lea , curentul electric a fost introdus doar în centrul oraşului prin înfiinţarea uzinei “Corda”, aflată pe strada Carol I. Iluminatul public, al străzilor, grădinilor şi a bulevardelor comunei urbane Buzău se realiza cu ajutorul felinarelor. Întreţinerea felinarelor s-a dovedit a fi însă o problemă destul de spinoasă. Acestea trebuiau reparate la tinichigerie destul de des , dar trebuiau să fie înlocuite şi geamurile sparte pentru a se putea evita stingerea lor pe timpul ploilor sau al vântului. La un 25 septembrie 1914, primăria Buzău primeşte din partea societăţii Electrica o ofertă privind concesionarea alimentării cu energie electrică pentru a lumina oraşul Buzău pe o perioadă de 40 ani.

 Societatea se obliga să instaleze pe cheltuiala ei atât iluminatul public, constând din lămpi incandescente,cât şi reţeaua necesară pentru iluminatul particular şi alimentarea cu forţă în raza oraşului, pe străzile în care va fi solicitare de curent electric. Cheltuielile de instalare şi de întreţinere a instalaţiei electrice erau suportate pe durata contractului, de către Societatea Electrica. La finele lui 1914, din păcate , Consiliul Comunal a analizat oferta şi a concluzionat că este incompletă . Societatea Electrica nu a semnalat , la rândul ei, dacă poate furniza energie electrică în mod permanent. Introducerea iluminatului public la Buzău a fost întreruptă de izbucnirea primului război mondial.

Ce să-i faci vericule ? Greu la deal cu boii mici !

Adrian Constantin