Starea de înapoiere culturală a românilor în secolul al XIX-lea era una vizibilă. Autorităţile statului puneau tot mai des în discuţie problema ridicării nivelului de educaţie, lărgirea reţelei şcolare şi asigurarea frecvenţei obligatorii a şcolii.

In Buzau, pe baza recensământului din 1899, Anton Galopenţia estima că 48% din populaţia oraşului ştia carte. Dr. Leonida Colescu prezenta că în acest an, 1898, 59,6% din totalul bărbaţilor ştiau carte, faţă de 35,4% din totalul femeilor.

Recensământul din 1912 oferă date precise despre nivelul alfabetizării buzoienilor. Erau 8.785 români de sex bărbătesc cu vârsta mai mare de 8 ani, care ştiau carte şi 2628 analfabeţi. La românce erau 4565 ştiutoare de carte, dar numărul analfabeţilor era de 5005. Populaţia străină cu vârstă mai mare de 8 ani era formată din 1516 bărbaţi şi 1471 femei. Dintre aceştia, 1189 ştiau carte, iar 327 erau analfabeţi, iar la femei 926 ştiau carte şi 545 erau analfabeţi. În procente, 77% dintre bărbaţii români ştiau carte, comparativ cu 78,4% străini şi 47,7% femei românce faţă de 63% femei străine.

Între 1899 şi 1912, sporul ştiutorilor de carte a fost de16%, procentul general urcând la 64,5% din totalul populaţiei.

         In 1914 , la nivel național, realitatea analfabetismului era larg răspindită după cum urmează : 40% în Ardeal , 60% în Regat , 94% în Bucovina şi aproape de 100% în Basarabia . Cifrele arătau un proces de modernizare extrem de lent şi cu un esafodaj şubred. Situaţia era departe de a fi specifică doar Romaniei . Întreg Răsăritul înregistra o rată a alfabetizării foarte scazută . Analfabetismul în Bulgaria atingea în 1921 cca 62,2% , în Rusia la 1905 cca 73% iar în Serbia atingea cota de 83% .

Analfabetismul la români predomina cu deosebire satul românesc. Zone de mare concentrare a analfabetismului erau : Dorohoiul , Bacăul , Romanul , Vasluiul , Oltul , Teleormanul , Vlaşca , Doljul , Mehedinţiul şi Romanaţiul . (Surse arhivistice)

Adrian Constantin