Anii ’70 erau puternici ani de traire patriotica si revolutionara! Nu putini intelectuali, perfect asimilati marxismului, se conformau cu respect, adica cu supunere oarba, marelui om care le impartea privilegiile, tatuca Ceausescu.

Geniul culturii noastre proletare ii invata: „ (…) puneti talentul si maiestria de care dispuneti in slujba unei arte inchinate poporului, cauzei socialismului si comunismului in patria noastra”. Si? Intelectualii se inrolau in armata omagiala de pe linga Comitetele de Cultura si Educatie Socialista Judetene. Rezultatul? Puzderie de culegeri de versuri omagiale dedicate conducatorului si republicii. „Modeste omagii” aduse de poetii judeteni. Plini de traire patriotica, politrucii isi culegeau cu supusenie sabloanele patriotice. Trebuia inceput cu dragostea de tara, nu trebuia uitat partidul si se cerea istorie militanta incepind de la cioburile preistorice, de la „Tovarasul Secretar General al Dacilor”, Burebista, la Columna lui Traian, continuind cu voievozii, revolutionarii, taranii lui Bancila fugariti prin tablouri, urmati de catre militantii miscarii muncitoresti, in frunte cu comunisti. Omagii peste omagii! Omagiul I… Omagiul II… Pupinvers I… Pupinvers II… Astazi, politrucii culturii marxiste sunt la ora scrierii memoriilor. Unii, perversi, scriu cum i-a amputat intelectual pe ei comunismul, invocind luari de atitudine rasuflata contra sistemului. Fisuri. Altii, nerusinati, fac apologia „comunismului adevarat”, dar rau aplicat. Iar altii, mai practici, s-au privatizat, lasind in urma vrajeala ideologica. Vrajeala nu face bani.  

Adrian Constantin