Nu exista institutie sau societate din Buzau unde sa nu isi bage nasul (si nu numai?!) primarul Donald Tom si sa nu iasa scandal! Dupa ce unii colegi de presa s-au grabit si au scris in “EXCLUSIVITATE” despre scandalul de la EVIDENTA POPULATIEI BUZAU, ne-am gandit ca ar fi vremea sa dam drumul si noi la un articol pe aceasta tema, mai ales ca suntem de ceva vreme in posesia unor marturii si documente IN PREMIERA, legate de problemele de acolo.
Evident, totul in institutia respectiva este legat de “ciolanul” sefiei de la DIRECTIE, acum ocupata de politistul Cristinel Nicusor PETCU si de cealalta parte - gasca lui Toma, care vaneaza acel post. Stiti foarte bine ca noi nu am gresit niciodata in afirmatii si asta pentru ca suntem foarte bine informati! Astfel, in 18 iulie, se sustine concursul pentru ocuparea postului de director la institutia mentionata ce apartine de Primarie si s-au gandit unii ca ar fi bine “sa o puna” de un scandal. Fostul sef de la Evidente, Adrian Tanase are un lung sir de acuzatii la adresa conducerii Directiei, facand pana si sesizari catre DNA, DGA si alte institutii cu atributii in anchete MAI (nici el nu e scutit insa de acuzatii de hartuire si altele!). Nu intram in amanunte si nu ne-a placut niciodata sa fim amestecati (“folositi”) in razboaie personale… News Buzau ramane o presa ALTFEL si urmareste doar principiile BINELUI, al LEGALITATII si al ADEVARULUI! O spunem clar: ACOLO LUPTA E NUMAI PE “CIOLAN”! Intr-adevar, un angajat cu doctorat in domeniu – cum este Tanase, nu poate ramane la GHISEUL ELIBERARI DOCUMENTE, ca ultimul angajat, dar nici nu poate ramane intr-un post de conducere FARA CONCURS (cum s-a intamplat atatia ani, pe vremea lui Boscodeala), dar de aici si pana la a face plangeri de “mita”, “abuz” si altele e cale lunga. Flagrantul e flagrant, daca cineva ti-a pus euroi intre documente, atunci trebuie sa-l prinzi de maneca si sa anunti politia, nu dupa luni de zile ca…miroase a inscenare, nu? Evident, postul de sef de la EVIDENTA este vanat si de Eduard Pistol (“de apa”), cel care o face pe secretarul Primariei, caruia din iulie ii expira mandatul temporar de secretar al Primariei Buzau, avizat de ANFP. Asadar, daca Pistol vine la sefia Evidentei Populatiei (potrivit unor surse, militianul “coada de topor”, dupa ce i-a facut toate treburile murdare lui Donald Tom, i s-a promis retragerea pe un post de director), Tanase vine adjunct sau executiv si astfel se impaca si capra si varza. Ce e mai trist este ca in acest razboi personal este antrenata si presa si alte persoane care sigur vor cadea victime colaterale. Ne-am interest si noi, inaintea tuturor - de subiect, dar am mirosit interesul personal si de grup si am stat oarecum deoparte. Nu s-au confirmat nici acuzatiile de abuz, aduse de Tanase conducerii Evidentei, legat de “refuzul” de a se acorda domiciliu unui numar de 10 persoane din Boboc si nici altor persoane din Republica Moldova care au cerut drept de sedere in Romania. Deocamdata ne oprim aici si va lasam sa va delectati cu materialele atasate si cu naivitatea unora ce “isi baga nasul unde nu le fierbe oala”! Speram sa se linisteasca spiritele la Evidenta Populatiei, acolo unde isi fac veacul multe fatuce “de la partid”, puse pe ochi frumosi sau “fese” dodoloate. Sfatuim partile sa o lase mai moale cu acuzatiile si sa isi rezolve problemele fara presa, pentru ca nu stii niciodata cum iese cu “bagaciosii” de jurnalisti…”altfel”!
Iulian Gavriluta
“PRIMARIA MUNICIPIULUI BUZĂU
DIRECŢIA DE EVIDENTĂ A PERSOANELOR
Din 03 mai 2018
R A P O R T
CU PRIVIRE LA LEGALITATEA RESPINGERII CERERILOR DE STABILIRE A REŞEDINŢELOR UNUI NUMĂR DE 10 PERSOANE
CAP.I. DESCRIEREA STĂRII DE FAPT
La data de 25.04.2018, la sediul Direcţiei de evidenţă a persoanelor a Mun.Buzău s-au prezentat un număr de 10 elevi ai unei şcoli militare din Bobocu, care au solicitat în baza cererii şi a contractului de vânzare cumpărare stabilirea vizei de reşedinţă la un proprietar, care i-a luat în spaţiu pe fiecare, respectându-se la depunerea cererii toate prevederile expres şi limitativ prev.de OUG 97 din 2005 R1 şi normele metodologice adoptate prin HG 1375 din 2006. Aceşti elevi doreau să obţină viza de flotant pentru a putea susţine legal examenul pentru obţinerea permisului auto categoria B.
CAP.II. PROBLEME DE LEGALITATE INVENTATE
Funcţionarul din ghişeu Niţă Rodica nu a ridicat celor 10 cetăţeni nici un fel de probleme referitoare la legalitatea primirii în spaţiu, de către acelaşi proprietar, a unui număr de 10 persoane, dovadă, le-a primit, corect şi firesc, documentele, le-a înregistrat cererile în registru şi le-a dat termen de o săptămână pentru a soluţiona evident favorabil cererile depuse, la care erau anexate documentele strict şi limitativ prevăzute de lege.
În urma discuţiilor purtate cu domnul şef-leader informal Petcu Cristinel, acesta din urmă a susţinut că nu e legal să se elibereze vizele de flotant, ci trebuie să fie efectuate verificări temeinice în teren, prin intermediul organelor de poliţie, pentru a se stabili dacă cele 10 persoane locuiesc efectiv la adresă. Domnul Petcu îşi întemeiază opinia profesională pe prevederile unei Radiograme din 2012 emise de DEPABD cu nr.3403767, neavând nici un text expres în OUG 97 din 2005 sau normele metodologice care să ne permită respingerea unor cereri care sunt însoţite de toate documentele prevăzute de lege.
CAP.III. Sediul materiei. Aspecte de ordin legal privind reşedinţa.Abuzul în serviciu comis prin neeliberarea vizelor de reşedinţă celor 10 cetăţeni.
Potrivit Constituţiei României, art.25 alin.2, Fiecărui cetăţean îi este asigurat dreptul de a-şi stabili domiciliul sau reşedinţa în orice localitate din ţară, de a emigra, precum şi de a reveni în ţară. Textul de rang constituţional consacră principiul deplinei libertăţi pentru orice cetăţean român în a-şi alege domiciliul sau reşedinţa, şi garantează exercitarea acestor drepturi, fără privilegii şi fără discriminări.
Codul civil, dreptul comun în magterie dar şi OUG 97 din 2005 R1, reiau principiul deplinei libertăţi de stabilire a domiciliului şi a reşedinţei, astfel:
Potrivit art.86 alin.1 din Codul Civil, Cetăţenii români au dreptul să îşi stabilească ori să îşi schimbe, în mod liber, domiciliul sau reşedinţa, în ţară sau în străinătate, cu excepţia cazurilor anume prevăzute de lege.
Textul din Codul civil este reluat de prevederile art.26 din OUG 97 din 2005 R1, astfel: Cetăţenii români au dreptul să îşi stabilească sau să îşi schimbe, în mod liber, domiciliul ori reşedinţa, cu excepţia cazurilor expres prevăzute de lege.
Cele două texte consacră regula, principiul fundamental al deplinei libertăţi în alegerea şi stabilirea suverană a domiciliului sau a reşedinţei.
Excepţiile de la regulă nu se referă în nici un caz la locuirea efectivă la o adresă ci la următoarele prevederi din Codul Penal şi codul de procedură penală care atenuează principiul deplinei libertăţi a alegerii domiciliului sau a reşedinţei astfel: Printre excepţii, amintim: În cazul măsurii preventive a controlului judiciar [art. 202 alin. (4) lit. b) NCPP], unele dintre obligaţiile inculpatului sunt: să informeze de îndată organul judiciar care a dispus măsura sau în faţa căruia se află cauza cu privire la schimbarea locuinţei [art. 215 alin. (1) lit. b)] ori să nu depăşească o anumită limită teritorială, fixată de organul judiciar, decât cu încuviinţarea prealabilă a acestuia [art. 215 alin. (2) lit. a) NCPP]; în cazul arestului la domiciliu [art. 202 alin. (4) lit. d)], printre altele, are obligaţia de a nu părăsi imobilul (locuinţa inculpatului, încăperea, dependinţa sau locul împrejmuit ţinând de acestea – conform Legii nr. 254/2013) unde locuieşte , fără permisiunea organului judiciar care a dispus măsura sau în faţa căruia se află cauza; Printre pedepsele complementare, NCP, în art. 66 alin. (1) lit. j) prevede interdicţia exercitării, pe o perioadă de la unu la 5 ani, a dreptului de a părăsi teritoriul României, iar la lit. l) a dreptului de a se afla în anumite localităţi stabilite de instanţă.
Într-o concluzie preliminară, nici un text de lege publicat în Monitorul Oficial nu îngrădeşte alegerea liberă a reşedinţei. nu o condiţionează de locuirea efectivă la o adresă şi nelocuirea efectivă nu înfrânge principiul deplinei libertăţi de alegere a reşedinţei şi de obţinere a vizei de reşedinţă.
CAP.IV. Inaplicabilitatea circularei DEPABD 3403767 din 12.03.2012.
Ciirculara mai sus amintită nu s-a aplicat niciodată la nivelul DEP a Mun.Buzău dar nici la nivelul vreunuia din cele circa 550 de SPCLEP de la nivel naţional. Ea a avut un scop precis, elaborandu-se pentru a se combate fenomenul înscrierii la grupa pregătitoare a copiilor ai căror părinţi erau luaţi în spaţiu de către terţe persoane. Acea circulară intră în conflict cu prevederile de rang constituţional şi legal mai sus evocate, neputând a fi aplicată cu preeminenţă, dacă se aplică principiile legalităţii şi ale ierarhiei actelor normative(lex superiori derogat inferiori). De altrfel, circularele nu sunt considerate lege de către Curtea Eupeană a drepturlor omului deoarece nu sunt publicate în Monitorul oficial, nefiind accesibile cetăţenilor, în opinia constantă a CEDO, orice lege trebuie să îndeplinească anumite cerinţe calitative, să fie clară, accesibilă şi previzibilă[1], Curtea pronunţând numeroase soluţii în acest sens, afirmând: „circularele nu sunt altceva decât instrucţiuni de serviciu adresate, potrivit principiului subordonării ierarhice, de către un organ administrativ superior subordonaţilor săi; ele nu au forţă obligatorie faţă de cei administraţi, fără a putea fi, aşadar, cuprinse în noţiunea evocată de lege[2].
Circulara se referea aşadar strict la acel fenomen al luării în spaţiu cu scopul înscrierii la grupa pregătitoare. Chiar şi aşa, ea era contrară legii şi nu a fost aplicată niciodată la Buzău sau în alt SPCLEP, preferându-se apliacarea legii şi eliberarea reşedinţelor pentru cetăţenii care au solicitat acest lucru şi au depus toate documentele expres şi limitativ prevăzute de lege. Pentru detalii referitoare la fenomenul luării abuztive sau fictive în spaţiu, se poate citi articolul din nota de subsol[3].
CAP.V. Abuzul în serviciu comis prin neînscrierea vizelor de reşedinţă şi respingerea celor 10 cereri.
Domnul Petcu a convins şefa de serviciu să facă un tabel, în care să înscrie numele şi CNP ul celor 10 persoane şi să se verifice global, în devălmăşie, dacă locuiescc sau nu la adresă. Această procedură nu e prevăzută în OUG 97 din 2005 R1, sau normele metodologice ori în vreo circulară.
Organele de poliţie au competenţe limitate de verificare în teren, respectiv pentru certificarea identităţii persoanelor, la domicilii, nu reşedinţe, pentru a se stabili dacă o persoană locuieşte efectiv la domiciliu, când dovada adresei de domiciliu se face cu declaraţia pe propria răspundere Anexa 14 şi la persoanele majore pentru amprentarea lor. Nici un articol de lege nu permite organelor de poliţie să efectueze verificări cu privire la locuirea efectivă la reşedinţă. Verificările au fost făcute de poliţie în afara cadrului legal.
Practic, domnul Petcu a instigat atât pe şefa de serviciu cât şi pe doamna Niţă, care a primit documentele să comită câte un abuz în serviciu, demarând proceduri neprevăzute de lege şi emiţând o soluţie, respingerea cererilor, vădit contrară legii, în condiţiile în care nu există articol care să permită funcţionarilor să respingă cererile dacă sunt însoţite de toate documentele expres şi limitativ prevăzute de lege.
Teoria locuirii efective e una inventată, în condiţiile în care Constituţia conferă deplina libertate de mişcare în ţară şi străinătate cetăţenilor români. Nici un text nu limitează dreptul unui proprietar de a lua în spaţiu oricâte persoane, la stabilirea domiciliului sau doar a reşedinţei.
În afară de comiterea unui abuz în serviciu, domnul Petcu şi doamna Vasile au mai comis şi o gravă abatere disciplinară dar şi o discriminare, deoarece au tratat diferit aceşti 10 cetăţeni, fără a exista, potrivit legii, o justificare obiectivă, raţională şi rezonabilă. Practic, doar aceşti 10 cetăţeni, din cei circa 25.000 CARE SE PREZINTĂ ANUAL LA SERVICIUL DE EVIDENŢĂ BUZĂU, NU AU OBŢINUT VIZELE DE REŞEDINŢĂ, DEŞI AU DEPUS EXACT ACELEAŞI DOCUMENTE CA TOŢI CEILALŢI CARE LE-AU OBŢINUT, în termenele legale.
CAP. VI. CONCLUZII ŞI MĂSURI PROPUSE
Acest stil de soluţionare a problemelor cetăţenilor e vădit ilegal, sfidător, dăunător şi cu impact negativ deosebit. Domnul Petcu a arătat încă o dată că el este şef şi face ce doreşte, nimeni nu îi poate cenzura creativitatea şi puterea discrerţionară de a respinge cererile oricui doreşte, invocând subterfugii care sunt anulate de legi cu forţă juridică superioară care ne guvernează activitatea. Dacă nu se iau măsuri de diminuare a prerogativelor faptice de putere ale domnului Petcu, faptele de abuz în serviciu se vor înmulţi, gradul de nemulţumire al cetăţenilor va creşte iar doamna şef de serviciu va fi împinsă, în inocenţa sa naivă, în a aproba orice găselniţă şi invenţie a domnului Petcu, respectându-şi până la pensie maestrul care a iniţiat-o în tainele meseriei.
Dacă principiul cetăţenii au prioritate în sioluţionarea problemelor mai are o conotaţie concretă în cadrul primăriei Bizău şi în special a Direcţiei de evidenţă a persoanelor, e de preferat ca domnul Petcu să trecă la ghişeul de primiri documente, să nu mai desfăşoare activităţi de secretariat, să nu mai dea soluţii abuzive cu uşa închisă de 3 ori pe zi alaturi de doamna pseudoşef de serviciu Vasile şi să se respecte cu prioritate legea în activitatea curentă. Aşa zisa rigoare manifestată de Petcu şi Vasile, prin imitaţie, a creat o atmosferă de teamă în rândul funcţionarilor, care preferă să abuzeze cetăţenii pentru a intra în graţiile şefilor decât să respecta cetăţenii şi să aplice textele de lege lata. Repetarea abuzurilor la care instigă domnul Petcu sunt de natură a aduce grave deservicii respectării dreptului fundamental la identitate al cetăţenilor şi imaginii de serviciu profesionist, aflat în slujba cetăţenilor, a Direcţiei de evidenţă a persoanelor Buzău.
Faţă de cele raportate, rog analizaţi şi dispuneţi.”
[1] Accesibilitatea legii priveşte, în principal, aducerea la cunoştinţă publică a acesteia, care se realizează prin publicarea actelor normative. Pentru ca o lege lato sensu să producă efecte juridice, trebuie să fie cunoscută de destinatarii săi; efectele legii se produc, prin urmare, după aducerea sa la cunoştinţa publică şi după intrarea sa în vigoare. În dreptul intern, regulile privind intrarea în vigoare a actelor normative sunt prevăzute de art. 78 din Constituţie, precum şi de art. 11 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative).
Intrarea în vigoare are loc, în funcţie de categoria din care face parte actul normativ în cauză, la data publicării în Monitorul Oficial al României (la 3 zile de la publicare în cazul legilor şi a ordonanţelor simple şi la data publicării în cazul ordonanţelor de urgenţă) sau la o dată ulterioară publicării, stabilită fie expres de norma constituţională, fie chiar în cuprinsul actului normativ respectiv. Există însă şi o altă semnificaţie a noţiunii de accesibilitate, asociată exigenţei previzibilităţii legii, şi anume aceea care priveşte modul de receptare a conţinutului actelor normative de către corpul social, în sensul de înţelegere a acestora.
Norma juridică trebuie să fie clară, inteligibilă, întrucât cei cărora li se adresează trebuie nu doar să fie informaţi în avans asupra consecinţelor actelor şi faptelor lor, ci să şi înţeleagă consecinţele legale ale acestora. În caz contrar, principiul nemo censetur ignorare legem nu ar mai putea fi aplicat, ceea ce ar avea grave consecinţe asupra securităţii raporturilor sociale, a existenţei societăţii în general.
Conform jurisprudenţei CEDO2), nu poate fi considerată „lege” decât o normă enunţată cu suficientă precizie, pentru a permite individului să-şi regleze conduita. Individul trebuie să fie în măsură să prevadă consecinţele ce pot decurge dintr-un act determinat”; „o normă este previzibilă numai atunci când este redactată cu suficientă precizie, în aşa fel încât să permită oricărei persoane care, la nevoie, poate apela la consultanţă de specialitate – să îşi corecteze conduita”; „în special, o normă este previzibilă atunci când oferă o anume garanţie contra atingerilor arbitrare ale puterii publice”. Sub acest aspect, principiul securităţii juridice se corelează cu un alt principiu, dezvoltat în dreptul comunitar, şi anume principiul încrederii legitime. Sunday Times c. Regatul Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord (1979), Rekvényi c. Ungaria (1999),
Rotaru c. România (2000), Dammann c. Elveţia (2005).
[2] CEDO, 12 iunie 2007, Frérot c. Franţa (2007), Recueil 2007-VII, în C. Bîrsan, Convenţia europeană a drepturilor omului. Comentariu pe articole, ed. a 2-a, Ed. C.H. Beck, Bucureşti, 2010, p. 675.
[3] https://www.juridice.ro/363909/managementul-defectuos-al-inscrierii-copiilor-la-grupa-pregatitoare-resedinta-minorului-sub-14-ani-identica-cu-cea-a-parintelui-sau.html
ALTE DOCUMENTE:
DOCUMENTUL 1 (LINK)
DOCUMENTUL 2 (LINK)
