O carte de permanent actualitate este cea a ziaristului Mălin Bot, intitulată "Ziarişti ameninţaţi, ziarişti bătuţi", apărută în 2004. Este o carte care divulgă mecanismele intimidării, ale arsenalului de atac psihologic şi fizic, puse în scenă de către nababii politicului sau de către cei ai economiei subterane, contra acelor ziarişti care spun adevărul şi care, prin investigaţii, scot la iveală cine sînt şi cum acţionează demonii tranziţiei. Şi la ce bun?

"Mafioţii din primul plan îşi primesc pedeapsa, însă mafia nu dispare", ne spune Mălin Bot. Dar ce-i supără cel mai tare pe aceşti demoni ai tranziţiei? Că s-a aflat cum au făcut privatizarea strategică?! Cum au distrus agricultura?! Cum au sufocat ţara sub birocraţie şi sub impozite excesive?! Cum au supt, de 19 ani, votul unui popor naiv, un popor care nu şi-a învăţat lecţia minciunii?! Nu, nu pentru asta, în România, avem jurnalişti bătuţi sau ameninţaţi. Nu pentru atîta închis ochii Costin Bădoiu, de la ziarul "Oltenia. Indiscret" sau, dinspre justiţie, procurorul Luminiţa Sega, anchetator la DNA, a murit intoxicată cu aluminiu. Nu, domnilor, nu. Aceşti oameni au mers cu ancheta lor prea departe.

S-au îmbolnăvit de deces pentru că au oferit date concrete despre mecanismul injustiţiilor. Nu au scris doar nişte expressive pagini de literatură. Să scrii un editorial este, pentru cei incriminaţi, nimic mai mult decît un mărunţiş de doi bani, un pamplezir, un joc adolescentin de-a justiţiarul, o biată jonglerie cu bombonele. Cîtă vreme nu mergi prea departe şi doar mimezi confruntarea autentică, acceptînd regulile, impuse printre altele şi de instinctul de conservare, nu eşti nici bătut, nici trimis în concediu cu o ireversibilă adresă. Poate, dimpotrivă. Aceasta este România "băieţilor deştepţi", unde oamenii inteligenţi şi justiţia, oarba femeie de marmură rece, nu au ce căuta. Să fim măcar sinceri. Măcar atît. Lui Dumnezeu îi place orices povedanie. Chiar şi spovedania unor învinşi?

Adrian Constantin