O evaluare corectă a trecutului istoriei recente a României, în speță, a istoriei comunismului, rămâne pe mai departe un deziderat de importanță majoră, mai ales în situația în care tânăra generație este victima influenței unor vechi mentalități încă existente, care umanizează trecutul totalitar și reclamă pe mai departe nostalgiile în raport cu Vechiul Regim.

Potrivit unor statistici calificate, putem aprecia faptul că mai mult de 38% dintre adolescenți cred că regimul comunist a reprezentat o perioadă mai bună decât cea contemporană, fapt care pune în evidență o cunoaștere precară a realităților din perioada comunistă. Acestea sunt principalele concluzii ale Studiului ”Implicarea civică și politică a tinerilor”, realizat de Fundația Soros România, în anul 2011. Această imagine pe care o au cei din tânăra generație raportată la trecutul epocii comuniste își are originile în atitudinile nostalgice existente atât în cadrul familiei, cât și în mentalitatea mulțimilor, nostalgii care mențin viu un discurs-șablon, rupt în totalitate de realitățile istoriei. Imaginea edulcorată a comunismului nu își găsește sprijin doar în discursul mulțimilor trecute prin procesul de reeducare și îndoctrinare ideologică, ci și în cadrul sistemului de învățământ, în care o parte importantă din resursa umană didactică nu și-a asumat în mod individual un proces de reevaluare a sistemului comunist și, drept urmare, este în continuare tributară unor vechi grile de evaluare în ceea ce privește trecutul recent al istoriei. Sub influența unui mediu social conservatorist, adolescenții sunt încurajați să recicleze pe mai departe vechi clișee în ceea ce privește evaluarea istoriei comunismului, făcând astfel imposibilă ruptura ideologică față de trecut. Procesul de predare-învățare a istoriei nu presupune, așa cum ne-am tot obișnuit, o simplă înregistrare cronologică a evenimentelor perioadei respective, ci mai cu seamă descrierea și înțelegerea problematicilor pe care le pun acele evenimente, cât și o exprimare a propriilor opinii privind aceste problematici.Acest curs are nevoie de o abordare complexă şi de profesori care să depăşească acele bariere ale banalităţii didactice

„Noile educații” și rolul acestora în înțelegerea istoriei recente

Cunoașterea istoriei recente, și anume a evoluției societății românești sub totalitarismul comunist, își găsește nișe de abordare tematică în ceea ce noi numim „noile educații”, și anume în educația pentru respectarea drepturilor fundamentale ale omului și educația pentru participare la democrație și, nu în ultimul rând, în cadrul educației pentru schimbare, tip de educație care își propune să determine stimularea individului în sensul implicării sociale și a manifestării unei atitudini participative în plan social, în acord cu opiniile și convingerile pe care individul le are raportat la viața Cetății și la problemele acesteia. Prin studiul echilibrat al istoriei recente a comunismului, elevii pot deveni tot mai conștienți în ceea ce privește fizionomia unui regim de tip totalitar, cât și a implicațiilor negative ale manifestării unui astfel de regim în viața unei societăți. Raportat la viitor, tinerii pot deveni mult mai receptivi la realitățile societății contemporane și pot identifica eventualele derapaje flagrante, în măsură să perturbe mersul democratic al societății și să favorizeze încălcarea drepturilor și libertăților democratice, indiferent de tipul de regim politic existent și de coloratura sa ideologică.

Adrian Constantin