Zilele acestea un subiect important pentru public este legat de reabilitarea celebrului pod de la Maracineni, cel care face legatura intre Muntenia si Moldova. Inceperea lucrarilor la pod se loveste de imposibilitatea asigurarii unei legaturi alternative facile si o lipsa de solutii pentru preluarea traficului. Asistam cu totii la spectacolul jalnic al autoritatilor care in lipsa de idei si solutii emit tot felul de ipoteze care de care mai lipsite de temei.

Prefectura anunta acum cateva zile cu un anume grad de siguranta ca alternativa va fi un pod de pontoane edificat de armata prin Ministerul Apararii.

Alternativa nu mai este de actualitate. In calitate de membru al Comisiei de Aparare din Senat, ieri am cerut detalii reprezentantului Ministerului Apararii care a avut amabilitatea sa imi ofere cateva explicatii. Mi s-a raspuns ca armata poate edifica podul in 2 zile, dar nu este situatie de urgenta si cineva trebuie sa plateasca prestarea de servicii. Mi s-a mai explicat ca din partea autoritatilor locale nici nu prea are ministerul cu cine sa discute acuzandu-se o lipsa de dialog eficient din perspectiva mea. Solutia pana la urma sta in plata serviciilor fie de catre autoritatile locale fie de catre CNAIR.

Cum autoritatile locale dau din urmeri, cum reprezentantul CNAIR fuge, asa cum a fugit de presa zilele trecute prin usa dintre Prefectura si Consiliul Judetean nu ne putem astepta la solutii rapide si eficiente.

Totusi: Cand s-a decis reabilitatea de ce nu s-au luat in calcul edificarea de poduri provizorii si costurile acestora?

De ce mimam o situatie de urgenta desi ea nu exista pentru a justifica interventia armatei?

Solutiile sunt clare: este nevoie de poduri provizorii atat in aval cat si in amonte de podul existent, adica reconstruirea podului de tuburi de la Vadu Pasii si construirea unui pod similar pe locul fostului pod de pontoane al armatei din 2005. Fonduri trebuie asigurate de la Consiliul Judetean, pricipalul vinovat de lipsa de viziune cu privire la situatia reala a traficului sau de la CNAIR cei care fug acum de raspundere sau Ministerul Apelor care prin unitati subordonate are si el partea lui de vina.

Oare din experienta anului 2005 nu s-a invatat nimic? Se pare ca nu. De ce au fost tolerate masinile cu tonaj ridicat pe pod atat timp cat se stia ca podul nu poate rezista atat de mult? De ce s-a continuat cu exploatarea de agregate (cum s-au continuat contractele de concesiune?) din imediata vecinatate a podului desi se stia ca este o problema iar eroziunea apei nu iarta? Acestea sunt lucruri la care cei responsabili trebuie sa raspunda si sa isi asume.

Senator PMP Dorin Badulescu