INTREBAREA ZILEI – Cum ne-am descurca fara banii de la UE? Romania alege generozitatea finantarilor sau sa mentina regimul politic pe care il creeaza acum

Subventii 3O proiectie neasteptat de urata despre viitorul economic al unor tari est-europene care altminteri n-au niciun motiv sa fie amenintate de vreo recesiune tocmai a aparut in raportul pe luna martie despre tarile emergente al Crédit Agricole, cea mai mare banca de retail din Franta.

 

Textul remarca ratele mari ale cresterii economice din Europa Centrala si de Est in toate trimestrele anului trecut, de peste 3-4% (Ungaria, Estonia, Lituania, Bulgaria, Slovacia, Croatia) si chiar 5-6% (Romania, Letonia, Slovenia, Polonia, Cehia, Estonia), fata de o medie a UE sub 3%, sustinuta de exporturile catre zona euro, de consumul intern si de investitii facilitate de fondurile europene structurale si de coeziune, care le-au dat acestor guverne posibilitatea de a investi sustinut fara a afecta prea tare nivelul datoriei publice. Raportat la urmatorul plan bugetar multianual al UE (2021-2027), sustin analistii bancii franceze, tarile din zona vor avea insa de facut „o optiune strategica – sa decida daca prefera pragmatismul economic si continua sa beneficieze de generozitatea finantarilor UE sau daca vor sa se lipseasca de o parte din aceasta asistenta si sa mentina regimul politic pe care il creeaza acum, cu subminarea domniei legii si a institutiilor in folosul unei mai mari autoritati si suveranitati nationale”.

In primul caz, prevede raportul, ar trebui sa vedem o continuare a politicii de investitii si o imbunatatire a infrastructurii; in al doilea caz, sunt motive de ingrijorare ca va avea loc o reducere a investitiillor publice sau o crestere a datoriei publice care ar ameninta profilul de risc de tara. Scaderea investitiilor, mai zic analistii, va afecta potentialul de crestere economica, posibil si investitiile straine directe; pentru Polonia, de pilda, contributia la buget a fondurilor structurale de dezvoltare inseamna acum 2-3% din PIB anual. Acest scenariu, surprinzator de brutal pentru o institutie bancara de obicei prudenta in predictii, apare chiar dupa ce Comisia Europeana a prezentat un proiect de buget pentru perioada 2021-2027 ce ia in considerare nu doar o reducere a fondurilor de coeziune, ci si conditionarea alocarii lor de „respectarea domniei legii si a valorilor democratice, spre a pune o presiune economica pe statele autoritare din Europa Centrala”, cum se exprima cei de la Crédit Agricole.

La 6 martie, premierul ungar Viktor Orbán a spart gheata, anuntand primul ca economia tarii va avea oricum rate de crestere de 4% in urmatorii ani, cu salarii in crestere si somaj redus, asa incat nu va mai avea nevoie de fonduri de la UE. „N-avem nevoie de banii europenilor, ci de piata lor, de asta trebuie sa stam in UE”, a spus Orbán, deja pe cai mari in sondajele dinaintea alegerilor din aprilie si pregatit sa livreze electoratului sau promisiunea de a elibera tara de sacaielile UE pe tema primirii de refugiati. A urmat premierul polonez Mateusz Morawiecki, care a trimis Comisiei Europene documentul de explicare a reformelor din justitie criticate de Bruxelles, avertizand ca vesticii n-ar mai trebui sa tot vorbeasca de sanctiuni pentru Polonia, fiindca asta stimuleaza sentimentul antieuropean si fortele populiste care vor dezintegrarea UE.

La ultimul summit UE, Morawiecki a afirmat ca i se pare acceptabil ca UE sa conditioneze alocarea fondurilor de respectarea principiilor domniei legii, dar numai atata vreme cat exista criterii obiective acceptate la nivelul UE. O lista cu asemenea criterii nu exista insa, astfel incat, daca rezultatul va fi perceptia ca „domnia legii” e doar un pretext al vesticilor ca sa poata economisi bani la buget pe spinarea esticilor dupa gaura creata de Brexit, atunci sentimentul antieuropean din Est, cum a zis Morawiecki, se va vadi chiar la alegerile europarlamentare din 2019. Iar asta ar afecta direct interesele statelor bogate din UE, deja descumpanite de viteza cu care fortele politice zise antisistem au castigat teren in tari ca Germania si Italia. Actuala guvernare din Romania pare avantajata de astfel de dispute, pentru ca pe de o parte poate arata UE ca aici nu e chiar asa de rau ca in Polonia sau Ungaria din punctul de vedere al „domniei legii”, pe de alta parte poate arata UE ca aici, spre deosebire de tarile din Visegrad, nu exista nici partide eurofobe, nici sentiment antieuropean.

Acesta a fost rostul includerii unui plan de aderare la euro pana in 2024 tocmai pe primul loc intre prioritatile nationale enuntate de Liviu Dragnea la congresul PSD; nici Ungaria, nici Polonia, nici Cehia nu au termen de aderare si nu dau semne ca le-ar mai interesa sa aiba. La fel, premierul Viorica Dancila a insistat pe importanta fondurilor europene, spunand inclusiv ca miza Guvernului este sa se investeasca in primul rand banii europeni si abia apoi cei de la buget; comisarul european Corina Cretu, responsabila tocmai cu politica regionala si fondurile structurale, a fost chiar intre invitatii de frunte la congres.

Pe de alta parte insa, dorinta liderului PSD de a urma Polonia si Ungaria in materie de discurs suveranist, asa cum a facut la congres, poate neutraliza avantajele de mai sus, dintr-un motiv simplu: cand e vorba de chestiuni sensibile ca suveranismul si nationalismul esticilor in raport cu UE, orice soapta care sugereaza rebeliune, mai ales venind din partea unei tari pana acum cuminti, e rapid echivalata la Bruxelles cu strigatele poloneze si unguresti. „Desenul suveranitatii romanesti trebuie facut in Romania, nu in afara tarii”, cum a spus Dragnea la congres, accentul nou pe „curajul” de a dezvolta relatiile economice cu China sau ideea de a lansa fondul suveran de investitii si o banca nationala de dezvoltare suna a incercare de a gasi solutii alternative la banii UE, aceia acordati sau retrasi dupa criteriile UE. Iar problema nu e cat de cuminte s-ar cuveni sau nu sa fie Romania intr-un moment cand nici altii nu mai asculta de Bruxelles, ci daca are resursele sa fie atat de suverana pe cat o arata discursul lui Dragnea.

Ungaria a reactionat la criza economica prin masuri dure fata de multinationale: a impus taxa pe banci si telecom, a inghetat dobanzile la credite, a renuntat la acordul cu FMI. Dar n-a patit nimic, in ciuda ploii de avertismente ca UE si investitorii se vor supara.

Valentin Lazea, economistul-sef al BNR, vorbea prin 2011 de diferenta dintre Romania, care atrasese pana atunci investitii straine de 3.270 de dolari pe cap de locuitor, si Ungaria, cu 26.460 de dolari pe cap de locuitor, explicand ca atitudinea investitorilor straini fata de o tara depinde si de implicarea lor mai mare sau mai mica pe care o au de protejat acolo. In 2015, dupa UNCTAD, totalul investitiilor straine directe arata asa, cu tarile enumerate in functie de marimea populatiei: Polonia - 192 mld. euro, Romania - 62 mld. euro, Cehia - 102 mld. euro, Ungaria - 83 mld. euro, Bulgaria - 38 mld. euro. Numai primele trei in ordinea investitiilor sunt membre OECD, clubul tarilor dezvoltate. Celelalte doua componente ale puterii economice, capitalul intern (cel din care la ei au iesit campioni nationali si transnationali ca PKN Orlen, OTP, MOL sau CEZ, iar la noi n-a mai iesit nimic) si fondurile europene atrase, au urmat aproximativ aceeasi ierarhie. Stiind, asadar, ca Romania este o tara care inca incearca sa iasa din saracie, cum ar trebui sa intelegem declaratiile din programul de tara al sefului PSD?

Sunt menite sa castige cu noi promisiuni electoratul pierdut din 2016 incoace? (fondul suveran de investitii, de exemplu, ar fi trebuit infiintat deja de anul trecut, acum apare iarasi ca promisiune). Sunt expresia sperantei liderului PSD ca atata vreme cat cumpara armament din SUA, Germania si Franta, Romania n-are de ce sa se teama de UE? Sau avem de-a face cu un plan de a captura de partea PSD electoratul mai nationalist care altfel si-ar gasi un partid cu adevarat eurofob capabil sa-l reprezinte? Ca socoteli politice, toate acestea sunt de inteles; pacat insa ca seful PSD creeaza astfel in randul alegatorilor niste asteptari care, necorectate de informatie economica reala, vor crea in timp o frustrare si mai mare decat cea a numerosilor romani care acum ofteaza admirativ de cate ori aud de Orbán si se intreaba de ce n-avem si noi unul ca el.

Sursa: mediafax.ro

A.M.