Am aflat cu tristete adanca de moartea (noaptea trecuta)a preotului Gheorghe Golișteanu, fratele parintelui Nicolae Golisteanu din Vrancea. In ultima vreme, parintele Gheorghe, iesise la pensie fortat de Arhiepiscopie, dupa ce slujise mai mulți ani la biserica din Budești, comuna Cotești. A fost rapus de mai multe boli de care suferea.

Parintele a colaborat si pentru REDACTIA NEWS BUZAU. „Cu sufletele îndurerate anunţăm plecarea la cele veşnice, a celui care a fost un soţ bun, un tată şi socru iubitor, un bunic binecuvântat și un creștin desăvârșit. DUMNEZEU să așeze cu drepții sufletul bun al celui care a fost preot GHEORGHE GOLIȘTEANU. Să-i fie ţărâna uşoară şi somnul lin”, au transmis membrii familiei îndoliate unui ziar local din judetul vecin.

DUMNEZEU SA-L IERTE!

REDACTIA

Părinte căsătorit, era foarte iubit și apreciat de enorișii săi. Pentru cei ce îl cunosc va rămâne imaginea sa, cu adevărat una specială: înalt, totdeauna îngrijit îmbrăcat, cu o pălărie cu boruri mari, inspira încredere și sobrietate. Avea o familie model și o gospodărie exemplară. Viața sa, însă, a fost credința, enoriașii, slujirea și biserica în care se jertfise mulți ani. Aproape de vârsta de 65 de ani s-a lovit de regulamentul crud al aceluiași nou episcop care a decis ca la 65 de ani, maxim 67 preoții să iasă la pensie. A sperat să slujească în continuare dar stresul continuu l-a îmbolnăvit cu boala secolului nostru. A învins boala dar nu și pe episcop. Acesta a venit în forță și cu ajutorul autorităților județene a impus un nou preot în parohia sa. Pe fondul zbuciumului sufletesc boala a revenit cu brutalitate ducând la sfârșitul vieții sale. Fratele său mărturisea că doamna preoteasă îl găsea adesea plângând de dorul bisericii, slujirii și enoriașilor săi. Lipsa slujirii și a legăturii cu enoriașii îl sfâșiau. Și mai spunea că în agonia dinaintea morții s-a întâlnit cu îngeri și cu Emanuel, Dumnezeul și Mântuitorul nostru Iisus Hristos.
Nădăjduim că amândoi preoții vor sluji alături de sfinții îngeri liturghia cerească, pomenindu-ne pe noi cei ce am rămas să ne chinuim în această vale a plângerii ce este viața omenească.
Oare cel ce a grăbit sfârșitul vieții pământești a celor doi preoți are vreo mustrare de conștiință? Gândește la răul făcut? Va încerca să facă tot posibilul ca asemenea drame să nu se mai întâmple. Avem nevoie de regulamente dar în primul rând este nevoie de dragoste. Trăim oare vremuri apocaliptice? Se împlinește cuvântul Sfântului Apostol Pavel? ” Să ştii că, în zilele din urmă, vor veni vremuri grele că vor fi oameni iubitori de sine, iubitori de arginţi, lăudăroşi, trufaşi, hulitori, neascultători de părinţi, nemulţumitori, fără cucernicie, lipsiţi de dragoste, neînduplecaţi, clevetitori, neînfrânaţi, cruzi, neiubitori de bine, trădători, necuviincioşi, îngâmfaţi, iubitori de desfătări mai mult decât iubitori de Dumnezeu, având înfăţişarea adevăratei credinţe, dar tăgăduind puterea ei. Depărtează-te şi de aceştia. (2 Timotei 3: 1-5)"

Pr. Giorgica Vatra - Vrancea