Andreea Zaleschi este o buzoianca tanara si talentata. Citeste, cocheteaza cu scrisul, cauta frumosul in toate ungherele formelor, gandurilor, culorilor. Dincolo de toate, simte ca si-a gasit menirea in pictura. Este studenta anul doi la Universitatea Nationala de Arte George Enescu din Iasi, si in curand va vernisa prima ei expozitie, intitulata „Crooked reaction”. Evenimentul va avea loc vineri, 23 martie, orele 16:30, la Casa Berarilor, in incinta Casei de Cultura a Sindicatelor din Buzau.

Iata ce ne-a declarat - emotionata de apropierea acestui eveniment - Andreea, careia Cenaclul si Revista Ante Portas ii ureaza succes: „A picta ma defineste in cel mai inalt grad. Cand pictez, fie ca folosesc pensula sau creionul, povestile pe care le simt – despre amintiri sau aspiratii – prind contur. Expozitia ”CROOKED REACTION” (tr. „Reactie corupta/blestemata”) s-a nascut din dorinta de a impartasi, cu cei dragi mie si cu intreg publicul care va veni, o parte din mine. Sa impartatesc un crampei din ceea ce am asternut pe panze – de obicei in „contra timp” ori la ore destul de tarzii –, cum imi place mie sa lucrez - intotdeauna cu emotie. Vernisajul va avea loc in Buzau, 23 martie 2018, la Casa Berarilor, unde va astept cu nerabdare: la un PAHAR DE POVESTE. Poate ca ne-am mai intalnit inainte, sau poate ca nu. Poate esti strainul care a trecut candva grabit pe langa mine sau vechiul prieten alaturi de care am impartasit clipe care sunt incarcate de amintiri. Indiferent de situatie, daca ne uneste dragostea pentru arta, pentru pictura si mai ales povestile care se pot tese de dincolo de ea, sper sa ne regasim la expozitie. Cu fiecare care isi va rupe o farama din timpul sau, imi doresc sa impartasim pasaje vizuale si povesti. As putea spune ca atunci cand pictez desenez si compun. As dori ca la momentul vernisajului, sa facem acest lucru impreuna! Pentru mine, o expozitie reprezinta mai mult decat o simpla perindare a privirilor pe sau spre panze. Nu este nimic de bifat. Valoare are povestea din spatele fiecarei rame sau cea pe care tocmai rama o pune in evidenta si o trezeste in ochiul privitorului. De aceea un vernisaj il vad ca pe o confesiune reciproca, iar caracterul interactiv ar trebui sa stea la baza unui astfel de moment. Asadar, ideea expozitiei a pornit de la „A POVESTI” si „A IMPARTASI”. Poate ca, pe undeva, in fiecare dintre noi, indiferent de varsta, se afla un copil. Acel copil care sorbea cu nesat povestile mamei, bunicilor, fratilor sau tatilor. Personal si astazi imi aduc cu drag aminte de vocea calda a bunicii care ma facea sa inteleg cu sufletul, nu doar cu mintea, una dintre cartile mele preferate: „Micul Print” de Antoine de Saint-Exupery. Si astazi ma simt emotionata de aceasta povestire simpla si atat de complexa totodata. Si poate tocmai de aceea mi-am dorit ca aceasta prima expozitie de-a mea sa cuprinda aceste doua elemente. Care a fost momentul de pornire al ideii? Visul a inceput cu ceva ani in urma, intr-o dupa-amiaza, pe un platou al Clujului, cu orasul la picioarele mele si ale unui suflet minunat, plin de metafore si invataminte. Apoi s-a definit intr-un August cu „emotii albastre”. De atunci, mi-am repetat mereu ca reactiile sufletesti nu sunt deloc atat de intamplatoare pe cat am vrea sau am putea sa credem, ca ele modifica milimetric, dar definitoriu, cursurile povestilor pe care ni le construim.

La fel cum nu exista o paleta de culori intamplatoare sau neinsemnate, la fel oamenii care traverseaza existenta noastra, traseaza gradul lor de amprenta asupra propriului destin. Am invatat „sa vad” povestile celor din jur prin prisma unei alegeri proprii, pe care am formulat-o intr-o metafora care imi defineste deciziile. „Ce aleg eu? Cerul, marea, natura?”. Aceasta intrebare m-a facut sa pendulez intre ape reci, naturi pierdute si ceruri schimbatoare, insa m-a invatat „sa vad” povestile si pe cei din jurul meu. Oamenii si natura cu starile ei se ingemaneaza cu unele reactii chimice, oricat de bizar ar parea la o prima privire. Prin urmare, desenele care sunt incluse in expozitia ”CROOKED REACTION” ilustreaza povesti cu oameni frumosi, pe care ii cunosc sau doar ii intuiesc, care poate au suferit, au iubit, s-au bucurat sau inca lupta pe fronturi necunoscute. Este vorba despre alegerile lor cu privire la optiunea „cer, mare, pamant” si despre: LECTIILE LOR de poveste in chimie....”

Laurentiu Belizan