„FOTBAL INFINIT” – Fiul unui cunoscut sportiv si om de afaceri din Buzau vrea sa revolutioneze fotbalul

Fotbal Infinit„Fotbal infinit” al lui Corneliu Porumboiu, a fost proiectat la Berlinala 2018, la sectiunea Forum iar din 9 martie el va putea fi urmarit pe marile ecrane din Romania. Fotbalul pare sa fie un pretext, documentarul lui Porumboiu fiind mai degraba un eseu vizual despre artistii anonimi, despre cei a caror gandire este preocupata de subiecte care ies din tiparul sortii lor.

 

Artistul este, in acest caz, Laurentiu Ginghina, functionar la Prefectura Vaslui, dar care gandeste regulile unui nou sport, derivat din fotbal. Corneliu Porumboiu, fiul buzoianului Adrian Porumboiu (fost arbitru roman, observator federal, fotbalist retras din activitate, economist, om de afaceri, fost finanțator al echipei FC Vaslui. Ca fotbalist a jucat la echipa de juniori si tineret a FC Arges Pitesti si in echipa mare a Viitorului Vaslui) aduce pe marile ecrane un personaj roman cu totul si cu totul neconventional,avand in vedere raportul dintre situatia lui in lume si preocuparile gandirii sale. Laurentiu Ginghina a studiat sociologia si este functionar la Prefectura Vaslui. Si-a dorit sa joace fotbal, insa, in 1986, si-a rupt piciorul. A vrut, dupa cum ii povesteste lui Porumboiu, sa plece sa lucreze in America, insa prabusirea turnurilor gemene avea sa ii dea peste cap si acest plan. Ginghina s-a resemnat doar partial, doar in plan fizic, caci gandirea lui, acolo, in inima Vasluiului, a continuat sa cladeasca un proiect pasional: de peste aproape 30 de ani, vrea sa schimbe regulile fotbalului pentru a oferi mai multa libertate mingii. E constient ca FIFA nu ar accepta niciodata schimbarile propuse de el, pentru ca, in viziunea sa, mingea e vedeta, nu jucatorii carora le diminueaza mobilitatea prin trasarea de diverse linii pe teren, respectiv prin impartirea lor in subechipe care raman doar intr-o anumita zona a terenului.   Probabil ca una dintre cele mai interesante propuneri- sau una dintre cele mai interesante argumentatii- ale lui Ginghina o reprezinta rotunjirea colturilor terenului pentru ca jucatorilor sa le fie mai simplu sa se desfasoare in zonele in care, acum, sunt colturile terenului. Ideea rotunjirii lor vine, dupa cum spune Ginghina, pe filiera filosofiilor orientale.   Protagonistul constient de propria-i ciudatenie

Protagonistul lui Porumboiu este fascinant- mimica fetei cand vorbeste despre fotbal si felul in care face acest lucru sunt de natura sa blocheze spectatorul. S-ar astepta poate, la ceva mai superficial, dar nu, totul e profund, fiecare regula in plus fiind necesara pentru imbunatatirea jocului in sine. Pentru ca personajul este atat de captivant, regia lui Porumboiu pare ca nu exista, insa vazand filmul iti dai seama ca tocmai asta a fost sclipirea: subtilitatea lui in aceasta oda pentru libertate artistica in fond, caci, dupa cum a declarat chiar regizorul dupa proiectia filmului, el il vede pe Ginghina in primul rand ca pe un artist. Filmul este, practic, un interviu luat protagonistului in cadre cheie ale vietii sale: pe terenul unde, in 1986, isi rupea piciorul, in uzina unde, in ultima zi a anului 1987 avea un alt accident, la Prefectura unde distribuie corespondenta, in sala de sport unde isi pune in aplicare regulile, in casa lui, respectiv in casa tatalui sau. De asemenea, felul in care apare Laurentiu Ginghina pe ecrane se datoreaza lui Porumboiu, nu doar in calitatea sa de regizor, ci si in cea de cunostiinta, caci fratele personajului este un prieten bun din copilarile al acestuia.   Protagonistul din „Fotbal infinit” este constient de ciudatenia preocuparilor sale, fapt care il face cu atat mai interesant. Cand vorbeste despre supereroii din benzile desenate americane, Superman si Spiderman, despre felul in care viata lor palpitanta ca eroi este intr-un total contrast cu cea de indivizi nebagati in seama, cu slujbe plictistioare, Ginghina pare a vorbi chiar despre filmul in care se afla.

Sursa: adevarul.ro, digisport.ro

A.M.

Scroll to Top