Vom face referire, sa spunem, la turism, unul dintre acele sectoare care s-a infruptat si se infrupta copios din banii europeni. Mai peste tot gasesti cate un Drum al Vinului, al Coniacului, al Tescovinei, al …, in orice caz, un drum care ofera accesul la proverbiala gainusa cu oua de aur. Peste tot se coace in cuptorul pervers al mintii cate o afacere. Sunt accesate repede programe europene si se pun baietii pe conceput proiecte de infrastructura.
Peste tot gasesti cate o Grande Famiglia care trage sforile unei viitoare afaceri, din care se infrupta fiecare dupa cum stabileste marele jupan judetean, care conduce regulile jocului.
Artizanii afacerilor cauta solutii eficiente pentru conectarea firmelor de familie la banii europeni destinati proiectului, trambitand sus si tare implicarea lor pentru binele comunitatii si pentru ridicarea nivelului economic al judetului. Vrajeala! Important este sa se umple haznaua cu bani, vorba romanului, cacalau! Sunt dispusi, in extremis, chiar sa riste stoparea finantarii proiectului numai pentru a putea sa dispuna ei si numai ei de acordarea de licitatii firmelor de familie, firme care, ulterior, pline de recunostinta, vor intoarce favorurile ori de cate ori este nevoie. In mare, cam acesta a fost si este mecanismul. Interesul de clan este obiectivul forte in tot ceea ce se face, pe cand interesul general este limitat doar la un stereotip discurs demagogic, bun pentru prostit multimea din fata ecranului.
Ei au acumulat in timp destula experienta si au metode eficiente de acaparare a lucrarilor pe care le presupune proiectul si stiu cu abilitate sa masluiasca licitatiile pentru a detine controlul asupra acestor lucrari. In acest sens, acesti vechi si noi tovarasi si-au scolit, la locul de munca, adevarati specialisti in domeniu, care au drept misiune modificarea, dupa bunul plac, a caietelor de sarcini pentru a le facilita lor afacerile din agenda ascunsa. De asemenea, cu multa abilitate, ei au grija sa realizeze licitatiile pentru lucrarile care urmeaza sa fie desfasurate, inainte sa fie ales un consultant european al proiectului. De ce oare? Pentru ca respectivul consultant este posibil sa le cam incurce afacerile de clan si sa arunce in aer intreaga caruta cu borfasi. Cum oare sa mai faci smecheriile cu cerberul langa tine care are drept misiune sa se ocupe de tot ansamblul de operatiuni pe care le impune proiectul? Asta inseamna adio parale, adio bunastarea acelei Grande Famiglia.
Nu cunosc oare institutiile de monitorizare ale statului aceste mecanisme si practici? O, daaaaaaaa! Dar in orice societate de tip camorrist, familiile de pretutindeni coopereaza pentru a mentine ordinea acceptata si pentru a-si conserva stilul de viata si pozitia pe tabla de sah a puterii si a beneficiilor financiare. Adica? O mana spala pe alta si ambele, fata. Ceea ce rezulta este curat ca lacrima. Totul pute ca dracu, dar este dezinfectat suta la suta.
Vrei sa afli adevarul? Iluzoriu demers. Nu uita cat de bine functioneaza omerta si mai ales nu uita ca democratia este cel mai bun ascunzis pentru aceste creaturi perverse din specia Homo Sapiens. Te intrebi unde este dreptatea, te intrebi cand se va aplica legea si cand se face, realmente, justitie? Glumiti! Daca deschidem un dictionar juridic la capitolul „procedura“, gasim acolo toti termenii intrebuintati. 350 de cuvinte. Privind realitatea, imi vine sa cred ca aceste cuvinte nu sunt decat o formalitate sau, altfel zis, o stratagema versatila pentru a se intarzia ceasul hotararii finale. Da, justitia ca fictiune!
Poate ca ceea ce am enuntat vizavi de aparatul justitiei nu este decat un paradox ieftin, o consideratie superficiala, dar poate fi si acesta un fel de a vedea lucrurile. Oricum, dincolo de divagatii pe aceasta tema, viata demonstreaza ca justitia se afla undeva departe, insa clientii ei sunt printre noi. Care este adevarata fata a realitatii? O lume impartita intre tari si slabi, intre smecheri si fraieri. O lume in care ochiul stapanului priveste cu atentie prin curtea fermei si este satisfacut de cum se misca ordonat mamiferele sale cu patru si doua picioare.
Adrian Constantin