Potrivit actului oficial promulgat joi 18 ianuarie a.c., autorităţilor locale au obligatia de a achiziţiona mijloace de transport în comun cu motoare electrice în proporţie de minimum 30% din necesarul achiziţiilor viitoare.”

                             Dioxidul de carbon

În ultima perioadă am fost asaltaţi până la suprasaturaţie, prin presă, radiodifuziune şi televiziune, de cuvintele „încalzire globală“, „efectul de seră“ şi „efectele dioxidului de carbon asupra climei”. Mulţi discută dar foarte puţini ştiu despre ce este vorba. Cred că este necesară o clarificare.

Atmosfera este învelişul de aer al Pământului (cuvânt compus, de origine greacă, atmos = aer-abur şi sfaira = sferă, înveliş). Ea este alcătuită din gaze: azot (78%), oxigen (21%), alte gaze (argon, CO2, metan, heliu, neon, xenon) (1%), – vapori de apă, praf, polen, diverşi poluanţi, microorganisme. Forma atmosferei este sferică, mai bombată la Ecuator şi mai turtită deasupra polilor. Structura pe verticală a atmosferei pune în evidenţă existenţa a cinci straturi: troposfera, stratosfera, mezosfera, termosfera, exosfera.

Primul şi cel mai important strat este troposfera, aflată între 8 – 12 Km. Ea cuprinde cca. 90 % din masa atmosferei şi aproape toata cantitatea de vapori de apă. Aici au loc principalele fenomene atmosferice, aici apar curenţii convectivi ascendenţi şi descendenţi. În troposferă bat vânturile şi tot aici au loc procesele de evaporare, condensare, formarea norilor şi a precipitaţiilor, furtunile şi descărcările electrice. Temperatura scade pe verticală la fiecare 100 metri cu aproximativ 0,6° C. Compoziţia aerului perfect uscat în atmosferă este (% din volum):

Azot (N2) 78,088

Oxigen (O2) 20,949

Argon (Ar2) 0,930

Dioxid de carbon (CO2) 0,030

Heliu (He) 0,00052

Hidrogen (H) 5,0•10-5

Gaz metan (CH4) 2,2•10-5

Amoniac (NH3) 1,6•10-5

Dioxidul de carbon (numit şi bioxid de carbon) provine în proporţie de 96% din natură, în principal din respiraţia plantelor. Noaptea, la întuneric, plantele elimina dioxid de carbon, iar ziua, sub influenţa luminii solare, plantele manifestă fenomenul de fotosinteză. Fotosinteza este procesul de fixare a dioxidului de carbon din atmosferă de către plantele verzi (cu clorofilă), în prezența radiaţiilor solare, cu eliminare de oxigen şi formare de compuşi organici (glucide, lipide, proteine) foarte variați. In timpul zilei este foarte sănătos să te plimbi prin pădure aerul fiind foarte bogat în oxigen. Noaptea însă, nefiind lumină şi deci nefiind fotosinteză, plantele nu mai produc oxigen, ci elimină prin respiraţie, dioxid de carbon. Ca urmare, nu e recomandabil să te plimbi noaptea prin pădure.

Combinaţia carbonului cu oxigenul poate fi de două feluri: monoxid de carbon şi dioxid de carbon.

Monoxidul de carbon este un gaz toxic agresiv, rezultat dintr-o ardere incompletă. Dacă este inhalat, formează în sânge oxicarbohemoglobina, care este o combinaţie stabilă şi ireversibilă, din cauza căreia, sângele nu mai poate transporta oxigen, persoana astfel otrăvită, moare prin sufocare.

Dioxidul de carbon este însă un gaz neutral, stabil, mai greu decât aerul, total nepericulos pentru fiinţele vii şi respectiv pentru oameni, cu multe calităţi pozitive. Fără el nu ar mai putea exista plante, iar dispariţia plantelor ar însemna dispariţia prin înfometare în primul rând a animalelor ierbivore şi, ca urmare, a intregului ciclu de hrană-alimentare în natură şi implicit pentru omenire.

Important de ştiut este că efectul de seră apare mult mai puternic din cauza vaporilor de apă din atmosferă şi a gazului metan, care apare spontan şi abundent în natură ca rezultat al unor descompuneri. Şi mai important este însă faptul că efectul de seră este benefic, el asigură o nivelare a temperaturii în atmosferă, o eliminare a extremelor. Fără acest efect de seră, planeta noastră ar avea temperaturi ca pe lună, unde, nefiind atmosferă şi deci nefiind efectul de seră, temperatura este ziua +127° C, iar noaptea ar fi -173° C. Iată câtă nedreptate se face efectului de seră şi respectiv dioxidului de carbon. Iată cât de departe merge aberaţia luptei contra dioxidului de carbon. Pentru reducerea acestuia, teoretic, ar trebui distruse toate pădurile şi toate zonele verzi, ceea ce evident ar fi o catastrofă la nivel planetar.

S-a comunicat, nu de mult, că doi bătrâni care făceau vin în beci, coborând să verifice bunul mers al procesului de vinificare, şi-au pierdut cunoştinţa şi au fost salvaţi de ceilalţi membri ai familiei. Din procesul de fermentare a mustului a rezultat dioxid de carbon care, fiind greu, a umplut beciul. Dioxidul de carbon nu e toxic dar e nerespirabil, neavând oxigen. Dacă în loc de dioxid de carbon beciul ar fi fost plin cu apă, s-ar fi intâmplat acelaş lucru, mediul fiind nerespirabil din lipsa oxigenului, cei doi făcători de vin, ar fi prezentat aceleaşi simptome de asfixiere. Prin similitudine, ar trebui să luăm măsuri de reducere a apei de pe Terra, cu conferinţe internaţionale, cu protocoale universale şi cu investiţii de miliarde de dolari. Şi unde mai pui că automobilele noastre, prin arderea combustibilului fosil, produc şi ele mari cantităţi de apă. Dârele albe care rămân în urma avioanelor care zboară la mare înălţime sunt apă rezultată din arderea combustibilului, ca şi fumul alb apărut iarna din eşapamentele automobilelor noastre. Oameni morţi prin înecare în apă au fost foarte mulţi, niciun om însă nu a murit otrăvit de dioxidul de carbon.

S-a pornit o luptă cruntă contra automobilelor noastre. Firmele constructoare de automobile au anunţat măsuri ferme de reducere a emisiei de dioxid de carbon. La vânzarea şi la impozitarea automobilelor s-au infiinţat limite pentru emisia de dioxid de carbon. Până acum, fiecare posesor de automobil ştia câţi litri de carburant consumă maşina lui la suta de km. Nimeni însă nu poate spune câte grame de dioxid de carbon produce maşina lui la suta de km şi, în felul acesta, se produce deruta totală, nimeni nu mai ştie nimic.

Într-un litru de carburant (să zicem benzină) există un număr bine determinat de atomi de carbon. Prin ardere va rezulta exact acelaşi număr de molecule de dioxid de carbon. Nici unul în plus şi nici unul în minus. Reducerea emisiei de dioxid de carbon nu se poate face decât prin reducerea consumului de carburant, adică folosirea unor motoare mai mici. Dacă la un autocamion de 5 tone care are un motor mare care consumă 15 litri la suta de km, am pune un motor de Trabant care consumă doar 3 litri la suta de km, pentru transportarea celor 5 tone ar trebui nu o singură oră, ca la motorul mare, ci 5 ore. In final, consumul va fi acelaşi 3×5=15. Vinovat pentru treaba asta este desigur Antoine Laurent de Lavoisier, care a stabilit că „în natură, nimic nu se pierde, nimic nu se câştigă, totul se transformă dintr-o formă într-alta, în cantităţi echivalente”.

Aspectul cantitativ este şi el interesant. Dioxidul de carbon apare în atmosferă în proporţie de 0,030%. Din această cantitate, 96% e produs de natură (în principal de la plante), iar restul de 4% sunt produse de civilizaţia umană, după cum urmează:

43,2% centrale termice

24,8% industrie, comerţ

13,0% gospodăriile private

11,9% autoturisme

7,1% diverse

Aşadar, din cele 0,030% CO2 existent în atmosferă, doar 4% se datorează activităţilor umane şi din acestea doar 11,9% provine din eşapamentul autoturismelor. Aşadar, contribuţia autoturismelor este: 0,03 x 0,04 x 0,119 = 0,0001428 , deci, autoturismele aduc în atmosferă o cantitate de CO2 de 0,0001428%, deci rotunjind puţin, reprezintă în atmosferă 0,00015%!!! Acesta este adevărul! Este evident că un aparat de măsură cu asemenea precizie nu există şi este imposibil de a face o măsurătoare exactă în condiţiile reale de neomogenitate a atmosferei şi a diferenţierii compoziţiei sale din loc în loc chiar la distanţe foarte mici precum şi a modificării rapide a compoziţiei aerului în timp.

În final, se pune întrebarea, pentru ce toată această mascaradă? Răspunsul este un adevăr periculos: legea eternă şi universală a profitului. George Orwell a scris că „în vremuri ale înşelătoriei universale, a spune adevărul este un act revoluţionar”. Iar Mark Twain a spus că Dumnezeu a dat poporului american trei daruri: libertarea cuvântului, libertatea presei şi înţelepciunea de a nu le folosi pe primele două.

Iartă-i, Doamne, că nu ştiu ce fac.

                                                                                                                                     Gheorghe  BADEA

Sursa:  Justitiarul, Fundaţia „George Manu”