Pomii au fost un simbol al vietii cu mult inainte de crestinism. In cea mai scurta zi a anului, in decembrie, egiptenii antici duceau in casele lor ramuri verzi de palmier, care simbolizau triumful vietii asupra mortii. In aceeasi perioada a anului, preotii druizi serbau solstitiul de iarna decorand stejarii cu mere aurii. Pana in secolul al XII-lea, pomii de Craciun erau atarnati de tavan ca un simbol al crestinatatii.

Mai tarziu, in Mai tarziu, in Evul Mrdiu, in bradul de sarbatori, in luna decembrie, in copaci erau atarnate mere rosii. Acestea erau un simbol al lui Adam si al Evei (alungati din Paradis din cauza unui mar), iar pomii erau numiti Copacii Paradisului. Prima referire la un brad decorat pentru Craciun apare la Riga, in Letonia, in 1510. In 1521, printesa Helene de Mecklembourg a impodobit primul brad de Craciun din Paris, dupa casatoria cu ducele de Orleans. O alta mentiune scrisa referitoare la impodobirea unui pom de Craciun, in Germania, dateaza din 1531. In 1601, un vizitator al orasului german Strasbourg (astazi in Franta) consemneaza o familie care decora un copac cu „napolitane si bete de zahar aurii rasucite si flori de hartie de toate culorile”. Colonistii germani si mercenarii, care au luptat in Razboiul de Secesiune, au dus obiceiul bradului de Craciun peste Atlantic. Documentele mentioneaza ca, in 1804, soldatii americani de la FortDearborn au dus copaci din padure in baracile lor. Marea Britanie a facut cunostinta cu brazii de Craciun abia in 1841, cand sotul german al reginei Victoria, Printul Albert, a dus la castelul Windsor un brad pentru familia regala. Bradul de Craciun este un obicei occidental care a capatat amploare, incepand cu a doua jumatate a secolului al XIX-lea. In zilele noastre, impodobirea bradului de Craciun a devenit una dintre cele mai iubite traditii atat in mediul urban, cat si in mediul rural.

A.D.