Buzoienii sunt asteptati astazi la debutul editorial al poetei Carmen Musetoiu . Lansarea volumului „Femeie inger si lumina” are loc la Biblioteca Judeteana „V. Voiculescu”- Buzau incepand cu ora 16.30, in Aula Basil Iorgulecu.
Potrivit prefatei cartii „ Pentru a înțelege volumul de debut Femeie - înger şi lumină scris de poeta Carmen MUŞETOIU trebuie să deslușim în sens denotativ ce înseamnă iubirea. În D.E.X., cuvântul se definește ca fiind un sentiment de dragoste și afecțiune, de admirație pentru o persoană de sex opus, o stare de atașament sufletesc și erotic. Iubirea, așa cum reiese din volumul de față, reunește toate visele și visurile ideatice feminine, eternul suflet pereche, completarea desăvârșită de către o altă ființă care răspunde nevoilor și așteptărilor fanteziste de tot felul. Iubirea este, așa cum reiese din poemul Actor „altar”, „pământ”, „cuvântul”, „răsăritul” precum și „trecut-viitor-acum”, astfel, femeia trăiește diacronic sentimentele experimentate ca sumă a universului ce rezidă în ea, dar și în cei de lângă ridicat la nivel de religie. Poeta construiește și de/construiește sub ochii cititorului relația femeii cu sinele și universul imediat cu suișuri și coborâșuri, cu satisfacții și neajunsuri, cu aspirații și fantezii profund umane. Fiecare lectură din MUŞETOIU este una introspectivă, iar stilul său liber și onestitatea scriiturii te aduc cumva în postura lectorului care caută răspunsul unor întrebări care-l frământă, cartea fiind terapia nemijlocită pe tema femeii și a iubirii acesteia: „Începi din lacrimile două să faci IUBIRE NOUĂ/ Și să renaști . . . și iar și iar . . ./ Iubirea să o dai în dar . . . și iar și iar . . ./ În cerc rotești, rostogolești TRISTEŢEA”. Volumul de față prezintă o tensiune între lume (realitate) şi singularitatea feminină, între asceză şi senzualitate, între haos şi nevoia de coerenţă. Sunt poeme splendide în acest volum, precum Femeia, pe care-l citez, mai ales pentru felul cum e construit, lecţie de învăţat pentru femeile ce caută regăsirea de sine: „ Femeie cuget și lumină,/ Femeie lacrimă și dor,/ Femeie înger și împlinire,/ Femeie vis sfâșietor.” Coregrafia lirică a poemelor sale circumscrie o serenitate impusă, un rol poetic asumat până la capăt, asaltat de melancolie și de tot mai dese reflecții filosofice, dar păstrându-se ferm într-o zonă a meditației, a constatărilor ce țin eminamente de sufletul feminin măcinat de viața interioară. Poezia ar avea astfel menirea să alunge „demonii”, să exorcizeze, să curețe ființa de toate reziduurile pe care viața tinde să le aglomereze în cuprinsul ei”, semneaza Marian DRAGOMIR - Editor Journal of Education and Culture Studies, California, Statele Unite. Sunteti asteptati cu drag!
A.M.