Buzaul este un oras mic, asa ca fiecare scoala pare a fi la cativa pasi de centrul orasului. Multe dintre cele din cartierele municipiului nu au mai nimic cu agitatia din trafic. Zgomotele orasului se opresc printre castani si tei...

Astazi insa este diferit, linistea obisnuita, intrerupta de castanele care cad, este rupta de tumultul primei zile de scoala. Elevii cei mari, deja familiarizati cu scoala acopera cu glasurile sfaturile parintilor, e bucuria revederii. Boboceii din clasele pregatitoare si chiar si cei de clasa I privesc usor cu teama. Pentru ei, totul in jur este nou, strang puternic bratul mamei sau al bunicii...Un parfum delicat, toamna imbracata in crizanteme proaspat taiate, se asterne in toata curtea... Primii pasi spre o lume noua, primele emotii...Cateva perechi de ochisori privesc cand spre mama, cand spre doamna invatatoare....Si doamna striga tare numele fiecaruia, sunt toti minunati, dichisiti de parinti si purtand in priviri surpriza acestei zile si inocenta copilariei. „Sa nu uiti florile!”, se aude glasul unei mamici ce-si priveste cu lacrimi in ochi baietelul, statura lui mica este disproportionala cu buchetul pe care il ofera cu emotie si stangacie celei ce ii va deveni modelator de suflet si caracter, este EA, DO AMNA INVATATOARE...Ii intelege din priviri emotia si il intampina cu drag mangaindu-l parinteste pe frunte. „Ce clasa mare, ce dulapioare frumoase, cred ca incap sa ma ascund in el...” sunt poate cateva dintre gandurile lui, al bobocelului cu carlionti si ochii negri patrunzatori. Clasa asta in care a intrat astazi pentru prima data va fi cu siguranta cea mai frumoasa din lume, pupitrul unde el va rotunji literele pare prea mare, dar este banca lui, locul lui de unde va porni si va ajunge sa cucereasca lumea. Lumea lui, lumea noastra... Pe banca o surpriza, se uita spre mama intrebator „O pot desface?” dar doamna stie deja „Va rog frumos, nu-i ajutati, au o intuitie exceptionala, ei vin cu zestrea lor, dumneavoastra parinti determinati-i si usurati-le calea. Nu va fi simplu dar va fi frumos, extraordinar de frumos!”. "Va fi, stim ca va fi, simtim asta in fiecare por al fiintei noastre. Drum bun copilul nostru drag!"

A.D.

I.G.

Scrisoarea lui Abraham Lincoln catre directorul şcolii unde invata fiul lui.

“Fiul meu va trebui să înveţe că nu toţi oamenii sunt sinceri şi oneşti.

Dar învăţaţi-l dacă puteţi minunăţia cărţilor… şi totuşi, daţi-i timp să se gândească la misterul etern al păsărilor cerului, a albinelor de sub soare şi a florilor de pe câmp.În şcoală, învăţaţi-l că e mult mai onorabil să eşueze decât să trişeze…

Învăţaţi-l să aibă încredere în propriile-i idei, chiar dacă ceilalţi îi spun că se înşeală.

Învăţaţi-l să fie amabil cu oamenii amabili şi dur cu cei duri. Încercaţi să-i daţi fiului meu tăria de a nu urma mulţimea, să nu urmeze turma…

Învăţaţi-l să-i asculte pe toţi oamenii; dar învăţaţi-l de asemenea să selecteze ceea ce a auzit printr-un ecran al adevărului, şi să păstreze doar ce e bun.

Învăţaţi-l, dacă puteţi, cum să râdă când e trist… învăţaţi-l că nu e nicio ruşine în a plânge.

Învăţaţi-l să fie grijuliu cu cinicii şi să fie atent la linguşitori.

Învăţaţi-l să-şi „vândă” creierul celor care dau mai mult, dar niciodată să nu pună un preţ pe sufletul şi inima lui.

Invăţaţi-l să-şi astupe urechile la bârfă… şi să lupte când crede că aceasta este soluţia. Trataţi-l gentil, dar nu-l protejaţi, deoarece numai testul focului face oţelul bun. Lăsaţi-l să aibă curajul de a fi nerăbdător. Lăsaţi-l să aibă curajul de a fi brav.

Învăţaţi-l să aibă întotdeauna încredere sublimă în el însuşi, deoarece apoi va avea încredere în umanitate. Aceasta este o cerinţa mare, dar vedeţi totuşi ce puteţi face. Este aşa un copil de treabă, fiul meu!”

Abraham Lincoln

{vsig}incepere-an-scolar-2017{/vsig}