In spatele tuturor copiilor care incep un an nou scolar, se afla parinti ingrijorati, la fel de sau poate mai anxiosi decat copiii lor. Fiecare noua etapa din viata copilului va marca o noua etapa din viata parintelui, iar teama fata de necunoscut si ingrijorarea apar atat la cei mici, cat si la cei mari.
Odata cu inceperea scolii, parintii pot trai sentimentul de pierdere. Fiecare parinte simte ca a pierdut sansa de a mai face lucruri distractive impreuna cu copilul, inainte de a incepe scoala. „Poate ar mai fi trebuit sa il invat asta.” ,„Pacat ca nu am avut timp sa ii mai citesc si din aceasta carte”, „Regret ca nu ne-am dus in acea excursie, doar familia noastra.” etc.
In plus, majoritatea parintilor constientizeaza la inceperea scolii cat de mult timp a trecut si cat de repede. Pentru mamici, inceputul de scoala al copilului poate insemna momentul de reevaluare al propriei vieti. Julie Bindeman, psiholog sustine ca inceputul de scoala inseamna o modificare in identitatea parintilor, cat si a copiilor. Indiferent de varsta pe care o au copiii, daca intra in clasele primare, gimnaziale sau de liceu, fiecare noua etapa marcheaza un pas catre independenta. Iar o mare parte din rolul si satisfactia parintilor se bazeaza pe nevoia copiilor de prezenta si implicarea lor. De aceea, aceste momente pot fi dificile pentru parinti. Acceptand insa aceste emotii si intelegand ca ele sunt naturale si sunt traite de majoritatea parintilor, pot fi depasite mai usor. Parintii nu se asteapta sa le lipseasca atat de mult copiii atunci cand acestia pleaca la scoala si isi doresc cel mai mult ca cei mici sa spuna in permanenta ca le duc lipsa. Lucru care nu se intampla de fiecare data, iar parintii isi dau seama ca ai lor copii invata sa se descurce singuri si nu mai au atat de mare nevoie de adulti ca pana in momentul anterior, sustin consultantii in domeniul psihologiei copilului. Inceputul de scoala este foarte greu pentru parinti deoarecepot aparea si alte doua sentimente: vinovatia si regretul. Acestea pot fi legate de momentele in care au tipat la copil, pentru momentele conflictuale si pentru lacrimile celui mic sau pentru cererile copilului care au fost refuzate de catre parinte.
Apoi, apar ingrijorarile legate de felul in care se descurca la scoala copilul: daca este atent la ore, daca a mancat pachetelul, daca se intelege sau nu cu colegii etc. „Ma ingrijoram in fiecare clipa intrebandu-ma oare ce face copilul meu. E bine? Se descurca? Isi face prieteni? A mancat? Este atent in clasa?” sunt intrebarile mamicilor. In plus, inceperea scolii inseamna ca parintele pierde si mai mult controlul asupra dezvoltarii emotionale si intelectuale a copilului. Oricat de implicat ramane parintele in educatia copilului, cateva ore pe zi, cel mic ramane in afara controlului parintelui, lipsit de sprijinul, indrumarea si ajutorul acestuia. Un alt lucru de luat in considerare il reprezinta existenta mai multor copii in familie, insa numai unul care incepe scoala. Acesta va avea nevoie de mai multa atentie, in timp ce faptul acesta va starni nemultumire in randul celorlalti copii. In astfel de cazuri se recomanda incurajarea cooperarii intre frati.
Ce simte copilul care se pregateste pentru scoala?
In raport cu scoala, copilul are sentimente complexe:
- este dominat de ambivalenta dintre dorinta si spaima, dintre curiozitate si sfiiciune, dintre curaj si retragere;
- idealizeaza scoala si o considera o „imparatie” in care totul devine posibil, in care toate intrebarile primesc un raspuns;
- este dornic sa admire si iubeasca orice dascal i-ar putea deschide usa cunoasterii;
- vrea sa se dedice studiului cu puteri fermecatoare. Pare o magie sa poti citi, sa poti folosi acele semne ciudate pentru a scrie, sa manuiesti abil stiloul, sa transformi alchimic sunetele in semne.
Rolurile clasei pregatitoare
Clasa pregatitoare isi propune sa:
- asigure egalitatea de sansa pentru un bun start scolar pentru toti copiii;
- sprijine copiii in acomodarea treptata cu scoala;
- ofere parintilor un timp de acomodare pentru a putea crea si ei comunitati de sprijin pentru copii in jurul scolii;
- „viruseze” scoala cu o alta abordare a copilului, sa arate ca se poate face educatie cu joc si bucurie, cu placere si buna-dispozitie;
- atenueze discrepantele dintre educatia din familie si cea institutionala, dintre gradinita si scoala;
- raspunda nevoilor de formare intelectuala a copiilor la aceasta varsta;
- asigure integrarea copilului intr-un mediu social de congeneri.
Ce inseamna clasa pregatitoare pentru copil?
- un loc de intalnire si de imprietenire cu alti copii;
- un loc de joaca;
- un spatiu diferit de familie, unde copilul invata sa nu mai fie centrul atentiei;
- un spatiu de invatare sistematica si de experienta sociala.
Ce abilitati formeaza clasa pregatitoare?
In cadrul clasei pregatitoare copilul isi exerseaza noile abilitati ale varstei sale si deprinde altele noi. El se va deprinde:
- sa comunice, sa colaboreze, sa stabileasca relatii cu copii de aceeasi varsta si cu adulti din afara familiei;
- sa invete sistematic si sa gandeasca logic;
- sa-si gestioneze singur timpul si efortul;
- sa se adapteze la situatii noi;
- sa aiba rezistenta la frustrare;
- sa se implice constient si creativ;
- sa-si asume sarcini.
Cum putem ajuta copilul care intra la scoala?
- il incurajam sa fie sociabil, comunicativ, tolerant, prietenos, independent;
- noi insine suntem relaxati, increzatori, binedispusi;
- discutam cu el despre scoala in functie de interesul sau, de temerile lui, cu calm si cu bunavointa:
- nu combinam inceperea scolii cu alte schimbari in viata copilului (schimbarea locuintei, a camerei, a persoanelor de ingrijire);
- nu-l impovaram cu propriile noastre temeri, neincrederi, nesigurante, tensiuni.
Cum putem gresi fata de micul scolar?
Copilul, pentru a putea profita de experienta scolii, are nevoie de un cadru afectuos si placut, degajat si plin de bucurie. Noi parintii ii putem oferi acest mediu doar cand ne relaxam si avem incredere. Altfel, putem descoperi greseli pe care le-am suportat in copilarie si pe care acum le reeditam cu copiii nostri. Aici amintim greselile :
- Amenintarea cu scoala
- Santajul afectiv
- Schimbarea atitudinii fata de copil
- Supradimensionarea importantei scolii
- Verdicte negative
- Lipsa de rabdare
- Spaime
- Absenta timpului pentru acomodare
- Renuntarea la identitatea de pana atunci
- Sacrificiul copilului pentru adultul ce va deveni
- Lipsa de intelegere pentru neputintele copilului
Iata cateva recomandari pentru parinti atunci cand copilul lor incepe scoala:
- Incurajeaza-ti copilul la inceput de scoala aratandu-i atitudinea ta pozitiva cu privire la un nou inceput atat pentru el, cat si pentru tine.
- Cere ajutorul partenerului tau de viata cu privire la pregatirea pachetului pentru scoala sau transportarea copilului zi de zi.
- Cauta grupuri de sprijin online al parintilor de scolari, grupuri in care poti gasi solutii la problemele pe care le vei intampina, insa si sprijin emotional.
- Evita sa dai vina pe partenerul de viata. In familie e important ca cei doi soti sa fie parteneri si nu dusmani ori persoane care sa intre in competitie.
- Aminteste-ti intotdeauna ca cel mic nu trebuie protejat prea mult. Are nevoie sa invete sa functioneze singur intr-un context diferitdecat cel din familie sau de la gradinita.
- Implica-te in activitatile pentru parinti organizate la scoala. Vei ramane astfel conectat cu cadrul didactic si informat in legatura cu evenimentele din scoala.
De asemenea, iata cateva cifre legate de emotiile si gandurile parintilor la inceputul scolii:
- Mai bine de jumatate din mamicile prezente la deschiderile de an scolar plang.
- Trei sferturi din parinti au impresia ca inceputul de an scolar e de fapt sfarsitul unei epoci pentru ei.
- O buna parte dintre parinti se gandesc sa mai faca un copil atunci cand cel pe care il au incepe scoala pentru a nu ramane singuri si a se simti din nou tineri,
- Pentru mai mult de jumatate dintre parinti, inceperea scolii ii face sa isi dea seama cat de repede a trecut timp.
- Sapte din 10 parinti declara ca simt ca fiul sau fiica lor a crescut prea repede.
Aproape 50% dintre parinti declara ca simt lipsa copilului dupa ce acesta incepe scoala, o treime dintre ei declara ca le este dor de zgomotul pe care prezenta copilului il facea in casa, iar un sfert dintre ei declara ca le lipsesc activitatile distractive pe care le faceau impreuna cu cel mic.
A.D.