Peste 3500 de buzoieni lucreaza in industria textila. Zilnic, croiesc, taie, cos si calca sute de buzoieni, rochii, fuste, bluze pe ale caror etichete sunt scrise branduri internationale precum Emporio Armani, Levi Strauss, Zara, H&M, Berscha.

Croitoria este a zecea meserie din Romania ca popularitate dar este printre cele mai slab platite desi drumul hainelor “made in Romania”, asta pentru ca nu putem spune decat verbal “made in Buzau”, pentru firme de renume international, pleaca din atelierele locale si dupa o calatorie prin occident in centrele de distributie se intorc pe umerasele magazinelor cu preturi de doua sau trei ori mai mari sau pentru brandurile de lux multiplu de pret ajunge uneori si la zece. Peste 750 de angajati buzoieni lucreaza pentru firme precum H&M, Zara, Top Shop, Primark sau Debenhams pentru britanicii de la Alison Hayes, salarii mici, norma de munca mare si permanent angajati in schimbare dar chiar si asa Buzaul produce zilnic pentru lanturile vestimentare mii de articole, toata productie fiind trimisa peste granite. Sa amintim cum in martie 2017, Compania Alison Hayes, cel mai mare producator de textile din Romania dupa cifra de afaceri din 2015, a decis inchiderea fabricii din Urziceni unde lucrau circa 350 de croitorese si cusatorese. Majorarea costurilor de productie prin cresterea salariului minim precum si deprecierea lirei sterline ca urmare a Brexitului au determinat inchiderea fabricii, au spus actionarii companiei. O parte din productia fabricii de la Urziceni a fost directionata spre fabrica de la Buzau, nu insa si majorari salariale, angajatii lucrand pe acelasi salariu minim de 1450 lei dar nu si pe timp minim, orele de lucru fiind cu regularitate mai multe decat sunt in contract sau in normele legale.Nu departe de inceputul lunii august, angajatele unei fabrici de textile din Paulesti, judetul Prahova, au fost umilite de patronul firmei la care lucreaza pentru ca au indraznit sa-si ceara salariile la timp.Aflat in zona de sud est a Romaniei, recunoscuta pentru rate mari ale somajului dar si pentru salarii mici, in lipsa unor scoli profesionale de profil, unde angajatii se specializeaza la locul de munca, Buzaul face totusi ca “made in Romania” sa fie apreciat peste granitele tarii. Romania e azi raiul importatorilor: de la brandurile din vest pana la chinezariile low-cost si vanzatorii de lux fals. Branduri romanesti? Aproape ca nu mai exista. In ’90 erau 221 de fabrici de textile, mostenire comunista, printre ele nume cunoscute. Privatizarea fara cap le-a transformat in ruine si puzderie de mici producatori privati care au incercat sa razbeasca pe piata modei cu propriul nume. Majoritatea au si murit: fara designeri care sa mentina productia in pas cu moda, fara idee de marketing. Mai exista si azi ponositele magazine de prezentare, in care mai gasesti faimosul PNA care ne-a distrus copilaria pe vremea lui Ceausescu, haine croite anapoda, culori si materiale triste, care iti provoaca mai degraba mila. Pana si magazinele second-hand au vitrine mai atragatoare decat cele cu marfa romaneasca. Industria textila e cu un picior in groapa. Paradoxal, Romania e o piata uriasa pentru haine: aproape 2 miliarde de euro in 2011, iar economistii prognozeaza ca romanii isi vor dubla bugetul pentru haine pana in 2020. Numai in iarna trecuta s-au deschis vreo 20 de mari magazine, toate straine. Asadar, piata romaneasca poate fi o uriasa rampa de lansare pentru branduri romanesti, care sa vanda bine in tara si apoi sa cucereasca vestul. Dar industria textila a Romaniei reuseste doar sa exporte munca bruta, fara valoare adaugata.

PLATA PE ORA/ COST MEDIU BRUT

SUEDIA: 39,1 EURO

MEDIA UE: 23,1 EURO

ROMANIA: 4,2 EURO

BULGARIA: 3,5 EURO

COST PRODUCTIE:

PERECHE DE PANTALONI – 2,75 EURO

CAMASA/BLUZA FANTASY – 1 EURO

ROCHIE: 1,60 EURO

SACOU: 4 EURO

PROFIT 5 – 10%

In aceste preturi intra si micul profit al fabricilor romanesti care ofera mana de lucru de vanzare: 5-10%. In magazine adaosurile sunt naucitoare, daca fabrica vinde haina cu 1 euro, pretul ei in magazin ajunge si la 50, dar si la 100 de lei. Concluziile sunt simple: munca multa, bani putini, legislatie care nu protejeaza angajatii, interese ascunse, mize mari. O alta forma de “sclavie”….cea a timpurilor noastre.

Sursa: cocoon.ro, ziarulfinanciar.ro

A.D.

I.G.