In timp ce alte resedinte de judet sau simple localitati dezbat probleme adanci despre a denumi sau nu unele strazi cu numele martirilor din temnitele comuniste (pentru a servi ca exemplu de lupta si in sprijinul adevarului istoric), in orasul Buzau autoritatile nu sunt preocupate de istoria urbei si nici de ce mostenire cultural-istorica se va lasa urmasilor. Se pare ca in aceasta cetate, “nostalgia activeaza o super nemurire colectiva”, iar imaginatia edililor urbei (pe rand sau luati impreuna) in care locuim are limite destul de vizibile in materie de “adevar si dreptate” in ceea ce priveste reconstituirea memoriei vietii de zi cu zi.
Pentru unii din conducatorii vremelnici, dar si pentru noii antreprenori de carton rasariti dupa 90 ca “ciupercile dupa ploaie”, “nostalgia paradisului” comunist pierdut este mult mai puternica decat “acceptiunea unei apartenente europene” milenare a acestui neam si regiuni. Astfel, multe din strazile si cartierele buzoiene inca poarta nume de comunisti sau socialisti de tip marxisto-leninist si pare ca nimic si nimeni nu va schimba situatia…prea curand. Prea usor si superficial se trece peste aceste aspect ale istoriei si peste aceste rani inca deschise – comunismul si urmasii lui. Ar trebui ca tinerele generatii care si asa nu invata prea multa istorie (in loc de a cunoaste istoria martirilor invata mai degraba istoria unui Holocaust strain de noi si o “cultura si civilizatie europeana” dezbracata de neamul nostru stramosesc si civilizator) sa aiba niste repere si exemple clare in ceea ce priveste modul de vietuire pe aceste plaiuri. Se pare ca indemnurile la “munca” socialiste sunt mai pe placul mai marilor zilei decat cele la “cunoasterea adevarului” si un Titulescu, Sahia sau Raicu Rion Ionescu prevaleaza fata de un Virgil Maxim, Radu Gyr sau de ce nu martiri buzoieni aflati inca in viata, trecuti prin “academiile” de reeducare de la “Pitesti”, “Jilava”, Rm.Sarat” si altele. De altfel, mai neexperimentatii tineri vor da nas in nas prin urbe cu placutele unor strazi pe care scrie: “Raicu Rion-Ionescu” si nu stim daca cunosc cine a fost acesta. Le spunem noi: individul amintit mai sus a fost un “militant socialist si adept al marxismului si implicit al ateismului, un promotor al acestor idei in arta si estetica”. La fel, avem un altul cu aceleasi orientari – “Alexandru Sahia” - cunoscut scriitor comunist si mai sunt multi altii cu aceleasi “orientari” paguboase. Sa mai spunem ca pe langa aceste “neajunsuri”, orasul nostru nu are pana cum un “panteon” al personalitatilor ce au trait pe aici si niciun turist venit de aiurea nu va stii ca de aici a fost un Emil Palade (laureat al Premiului Nobel) sau alti cetateni cu adevarat mari, din toate punctele de vedere. Ar fi stricat o alee a personalitatilor in milenarul Crang? Noi ridicam in schimb statui si dam nume de strazi la…comunisti si “onoram” cu titluri de onoare ale urbei si judetului semi-docti sau in orice caz cetateni cu activitate si valoare indoielnica (Rotary-ieni si alti…reptilieni), dupa cum au interesul edilii mai vechi si mai noi si cei care-i propun pe acestia. In tot acest rastimp valorile noastre zac in uitare…pacat! Cand ne vom trezi oare?
I.G.