Sarbatoarea Sanzienelor sau Dragaica ar avea la origine un cult roman pentru zeita Diana, numele de Sanziana, asa cum este cunoscuta sarbatoarea autohtona in special in Ardeal, provenind din "Sancta Diana", in timp ce in Muntenia si Oltenia se sarbatoreste Dragaica.

Dupa unii specialisti, sarbatoarea isi are originea intr-un cult geto-dacic stravechi al Soarelui, sanzienele fiind adesea reprezentate de traci inlanţuite intr-o hora. Dragaica este una dintre cele mai asteptate sarbatori populare romanesti din judetul Buzau. Semnificatia isi are radacina in perioada cu mult inainte de crestinism. Se spune ca Dragaica era o mireasa ce umbla pe pamant sau plutea prin aer in ziua Solstitiului de Vara, cantand si dansand impreuna cu alaiul sau de zane fecioare si fete frumoase, peste campuri si paduri. In timpul noptii aceasta baga bob in spicul de grau, impartea rod semanatorilor si femeilor, stropea cu roua plantele de leac dar si suferinta oamenilor, tratand bolile copiilor, ursea fetele de maritat, inmultea animalele si pasarile. Cand ziua ii este nesocotita, Dragaica aduce vijelii si furtuni, imbolnaveste oamenii, iar pe flori le lasa fara leac si miros.

Aceasta sarbatoare se tinea inainte la poalele muntelui Penteleu din Buzau, fiind considerata de batrani zeita agrara, protectoarea femeilor maritate si a lanurilor cultivate. Dragaica se naste pe 9 martie, la moartea Babei Dochia, creste pana la 24 iunie, atunci cand infloreste planta cu acelasi nume, “Dragaicuta” sau “Sanziana”. In aceasta zi se strangeau la poalele muntelui proprietarii de boi, oi si cai din Tara Romaneasca, Moldova si Transilvania pentru a face negot.

In a doua jumatate a secolului al XVIII-lea, targul “Dragaica” este mutat la marginea Buzaului, la Bancesti, sat apartinator comunei Simileasca, Alexandru Ipsilanti incredintandu-l, printr-un hrisov domnesc, datat august 1778, Episcopiei, cand i se acorda vama targului odata cu scutirea de oierit, cu toate veniturile sale obtinute, in principal, din desfacerea produselor agricole, dar si a altor marfuri ale crescatorilor de vite ori ale mestesugarilor veniti pe ruta Lemberg – Cernauti – Bacau – Buzau – Silistra – Constantinopole, cunoscuta ca Drumul Bogdanului sau Drumul Mare.

Intai de toate, este sarbatoarea inchinata debutului strangerii recoltelor, un prilej de sarbatoare si de bucurie pentru belsugul holdelor. Dragaicile sau Sanzienele sunt un fel de vestale care amintesc riturile protectiei si fecunditatii agrare a zeitei Ceres. In cursul zilei de 24 iunie aveau loc ritualuri care incepeau in zorii zilei si durau pana la rasaritul soarelui. Fete imbracate in ii si fote de sarbatoare, cu capetele acoperite cu marame albe si coronite de flori de dragaicuta, incinse la brau cu cordoane din aceleasi flori, se indreptau spre campul cu rodul cel mai bogat, vesele si jucause. De acolo, cu spice in mana, se intorceau in sat la locul de hora, unde incepeau adevarata petrecere.

In al doilea rand, este targ, iarmaroc, mare balci atestat din secolul al XV-lea, cu rol foarte important in comertul cu lana. Ziua Dragaicii este 24 iunie, dupa ce se tund oile. Era situat la intretaierea drumurilor comerciale care legau Dobrogea cu Brasovul si Transilvania, asa-numitul drum al transhumantei, Moldova cu capitala Tarii Romanesti – Targoviste, si lega comertul dunarean cu zonele de munte. Targul, amintit pentru importanta lui de Dimitrie Cantemir in “Descrierea Moldovei”, este mentionat ca aducator de mari venituri intr-un document din 26 august 1778, de la Alexandru Ipsilanti.

In al treilea rand, este o sarbatoare crestin-ortodoxa, Nasterea Sf. Ioan Botezatorul, numit Inaintemergatorul, pentru ca a anuntat venirea lui Iisus.

Cele doua sarbatori – profana si crestina – si-au dat mana intr-un targ-balci unde se intalnesc producatori din toata tara si din toate domeniile. Prin traditie, in aceasta zi de mare sarbatoare, familii intregi, de la copii la bunici, merg impreuna la balci pentru a manca mici sau gogosi, halvita ori baclava, a bea bere si vin si a cumpara obiecte exotice cum ar fi palarii de pai, ochelari de soare, si a se da in lanturi, asa-zisele comedii.

Sarbatoarea de Sanziene, din 24 iunie, de ziua nasterii Sfantului Ioan Botezatorul, cel care a avut menirea de a-l vesti lumii intregi pe Mesia, este imperios legata de cultul recoltei, al vegetatiei, fecunditatii. Vechimea si complexitatea sarbatorii explica polisemantismul cuvantului Dragaica, un amestec intre paganism, vrajitorie si crestinism primar. Sanzienele sau Dragaicile sunt catalogate de mitologia romaneasca drept niste zane rele – iele, care se manifesta in ziua Sfantului Ioan Botezatorul de Vara, numele acestora fiind preluate in basme si legende cum ar fi Ileana Cosanzeana. Mircea Eliade este de parere ca Sanzienele provin dintr-un cult roman al zeitei Diana, acceptat si de populatia din Dacia Romana: “Numele unui grup special de zane, Sanzienele, deriva probabil din latinul Sanctae Dianae, Sanzienele, zane mai curand binevoitoare, si-au dat numele importantei sarbatori a Sfantului Ioan Botezatorul”.

Sursa: wikipedia, dozadebine.ro, dinbuzau.ro,

A.D.