O buzoianca a salvat o viata, experienta ei de ieri si-a dorit sa o impartaseasca cu noi. Trairile, intensitatea emotiilor le-a postat pe pagina personala.“Azi-dimineata, cu gandul ca trebuie sa merg la biserica, ma trezisem, ceva mai tarziu, ca de obicei. Cum niciodata nu ma trezesc suficient de odihnita, mai trageam de timp.

La un moment dat aud tipetele disperate, ale unei femei. Alerg la usa balconului, larg deschisa si aud, din nou, tipete prelungi..ma imbrac, cu ce apuc la îndemâna si cobor. Sa ma conving daca acea femeie ia bataie sau are schizofrenie. Iau si catelusa cu mine ..tot trebuia scoasa, afara. Ajunsa la parter, afara, aud din nou tipete disperate. Langa mine erau doua adolescente curioase. Nu ne dumirim inca ce sa facem. Daca sa chemam politia sau salvarea. Ceva trebuia facut. Se aude, din nou: " Nu muri, in bratele mele! Nuuuuuu..!" " Sa ma ajute cineva si pe mine.."!! Fug la fereastra! O intreb cum pot s- o ajut..." Moare, tata"..ar fi fost pt prima data cand as fi fost obligata sa aprind lumanarea unui muribund. Predau catelusa celor doua adolescente pe care nu le cunosteam si cheia si le spun nr apartamentului unde s- o duca. Intru in apartamentul de unde se striga dupa ajutor si caut incaperea , cu pricina..o femeie ii tinea , cu degetul mare, limba unui om teapan, vânat, si batran. O intreb daca mai respira. Nu stia...pun mainile pe capul lui si le spun amândurora sa se linisteasca...el incepe si misca

...sun dupa salvare...sunase si ea...Smurdul venea..ii spun barbatului ca a trecut si isi va reveni. Nu stiu daca ma aude, dar sper. Ii sterg, cu ambele maini, sudoarea, incepe sa vorbeasca.." mi-e somn". Ii spun ca trebuie sa vorbeasca , permanent, cu mine...si asculta..,dar are nevoie la baie..fiica intra cu el..ies sa astept salvarea si o rog pe fiica lui sa- l intinda pe un pat...ma intorc, salvarea intarzia, dar omul umbla prin casa...cu 5 minute in urma, era aproape mort...ma bucur ca am avut dreptate si nu a murit. Cand i-am spus ca va trai, nu stiam nici eu...dar credeam ca Dumnezeu il va ajuta...si l-am rugat, in gandul meu...si ..m-a ascultat...Smurdul a preluat cazul si eu m- am gandit, intr- o zi de duminica, sa va spun si dvs...

Nu ezitati sa va implicati când auziti oameni plângând. Nu se stie, cum ati putea fi, de folos...

Am o mama, undeva intr- un satuc de munte, departe de orasul si prioritatile mele... Imaginea batranului, asezat la masa ,din bucataria fiicei lui, intepenit in pozitia in care mânca, prins cu mâinile fiicei sale speriate si disperate sa nu- l piarda, m- a facut sa iau primul autobuz catre mama mea...batrana si ea... N- am ajuns , nici la liturghie, nici la botezul fiicei unei dragi prietene.Tot ce am simtit a fost o nevoie acuta sa- mi imbratisez, mama,sper sa o gasesc bine…”- C.I.

Rar intalnesti astfel de oameni, sau poate nu....Exemplu de om care a daruit bine pentru a salva o viata!

Sursa: Facebook