In asteptarea unei carti… „Spovedania unui Preot ATEU” – ION AION

Spovedania unui preot ATEUFie ca aceasta carte sa aiba impactul necesar si mai fie ca rezultatele impactului sa fie cat mai repede vizibile. In asteptarea propriei carti este si autorul ION AION, „Job-ul de preot – ca niciun altul aș îndrăzni să spun – te expune unui fenomen teribil numit VIAȚĂ. Îi vezi marile bucurii (nunți, botezuri etc.), îi cunoști marile frământări (în spovedanii halucinante despre crime nedescoperite, despre aspirațiile umane, despre toate mizeriile unei lumi). Îi vezi declinul, zbaterile, dar mai ales înfrângerea. Cărțulia asta este despre VIAȚĂ! Trebuia scrisă, nu mi-aș fi iertat niciodată să nu o fi scris!”. Demisionat din BOR, ION AION aduce cateva precizari „Țin să spun de la început: cu riscul de a pierde share-uri pe viitor și reclamă consistentă prin presa noastră, nu am de gând să dezvolt vreun discurs privind BOR (Biserica Ortodoxă Română). Destui colegi preoți mă îndeamnă să spun ce se întâmplă, acum că nu mai sunt „înăuntru” (în speranța că doar așa, prin presiunea societății, s-ar putea corecta gravele derapaje ale celor ce conduc instituția). Sunt convins că buboiul va exploda în curând, din interior, nu trebuie să fiu eu acela care îl sparge și împroșcă mizerii!

Eu mă voi rezuma la atât:

În orice instituție normală care a răzbit până în sec. XXI, valorile cresc odată cu funcția și tind către vârf. BOR e de-a-ndoaselea, își păstrează valorile jos: preotul tău, care te ține aproape de biserică, și câți alți preoți pe care nu-i cunoști, ei duc pe umeri întreaga instituție! Unii sunt oameni de mare valoare! Și au o contribuție socială importantă (adevărați factori de cultură în satele prin care se nevoiesc și cărăuși pe la spitale pentru băbuțele uitate de rude, iubiți de enoriașii lor și iubindu-și din tot sufletul păstoriții și trăind la limita sărăciei, dar capabili oricând de gesturi filantropice).

Păcat că nu pot rămâne doar SLUJITORI autentici și trebuie compromiși în SLUGOI ai unor „mai-mari”!”.

Povestea preotului ION AION este asa cum ne spune chiar domnia sa „o poveste antiemotionala”, o poveste cu lucruri si fapte la care putini ar fi renuntat. „În urmă cu doar o lună, aveam tot ce-și putea dori un om, mai puțin un lucru... Aveam liniște în familie, aveam o familie... Un job respectabil, de vreme ce oamenii se închinau în jurul meu și îmi sărutau mâinile. Ți s-a întâmplat vreodată? Ce experiență de viață!... Eram preot ortodox exact în locul potrivit pe lumea asta – în țara unde Biserica mea se mândrea cu televiziune, politicieni servili, cea mai mare catedrală a secolului 21 etc. Iar eu, doar pe puterile mele, răzbisem în branșă ca nimeni altul: primul la doctorat, studii, conferințe, publicații, parohie în buricul târgului, tot ce se putea obține în domeniu. Bașca aveam și un job secret (o mică evadare), deloc de neglijat: manageriam un distins complex turistic. Și-ncă altele, aparținându-mi atunci, iar astăzi nu.

În urmă cu doar o lună, aveam totul, mai puțin un lucru... pe care l-am câștigat între timp, achitând însă un preț uriaș.

Câți își mai pretind acest lucru? Și mai merită astăzi? Să fii sincer cu tine...”. Sfatul parintelui „Puterea de a vedea in noi.... cerem prin rugăciuni un viitor de huzur, scorul pentru pariuri, subiectele de la Bac ș.a.m.d. Când de fapt, în acea ședere cu noi înșine (chiar din tihna unei rugăciuni), avem prilejul să ne regăsim, să ne înțelegem: trecutul, prezentul, erorile, mersul... O asemenea înțelegere mi se pare cu adevărat plină de vizionarism, capabilă de a determina viitorul - PUTEREA DE A VEDEA ÎN NOI!”.

Sursa: Facebook

E.S.