Duminica de astazi este cunoscuta in Biserica noastra si este trecuta in calendar drept Duminica Sfintelor Femei Mironosite, adica a acelor femei prezente adeseori in preajma Mantuitorului Hristos si a grupului Sau de apostoli inainte de rastignirea si moartea Domnului si primele care afla de la inger vestea Invierii celei mai presus de fire in

Duminica Pastilor. Ce cautau aceste femei in dimineata Invierii la mormant, ne spune pericopa evanghelica de astazi, aratand cum Iosif din Arimateea, sfetnic credincios, admirator si ucenic in taina al Domnului Hristos, a cerut guvernatorului Pontiu Pilat trupul lui Iisus, pentru a-l inmormanta. A cumparat panza de in, I-a inmiresmat trupul si l-a infasurat in graba, pentru ca se apropia ceasul in care incepea la iudei sarbatoarea Pastilor, si l-a depus in propriul sau mormant, un mormant nou, sapat in stanca. In dimineata Invierii, femeile mironosite venisera sa desavarseasca ritualul ungerii cu mir, facut in graba vineri catre seara, intrebandu-se una pe alta: "In vremea aceea, venind Iosif cel din Arimateea, sfetnic ales, care astepta si el Imparatia lui Dumnezeu, si indraznind, a intrat la Pilat si a cerut trupul lui Iisus. Iar Pilat s-a mirat ca a si murit si, chemand pe sutas, l-a intrebat daca a murit de mult. Si afland de la sutas, a daruit lui Iosif trupul. Si Iosif, cumparand giulgiu si coborandu-L de pe cruce, L-a infasurat in giulgiu si L-a pus intr-un mormant care era sapat in stanca si a pravalit o piatra la usa mormantului. Iar Maria Magdalena si Maria, mama lui Iosi, priveau unde L-au pus. Si dupa ce a trecut ziua sambetei, Maria Magdalena, Maria, mama lui Iacov, si Salomeea au cumparat miresme, ca sa vina sa-L unga. Si dis-de-dimineata, in prima zi a saptamanii (Duminica), pe cand rasarea soarele, au venit la mormant. Si ziceau intre ele: Cine ne va pravali noua piatra de la usa mormantului? Dar ridicandu-si ochii, au vazut ca piatra fusese rasturnata; caci era foarte mare. Si intrand in mormant, au vazut un tanar sezand in partea dreapta, imbracat in vesmant alb, si s-au spaimantat. Iar el le-a zis: Nu va inspaimantati! Cautati pe Iisus Nazarineanul, Cel rastignit? A inviat! Nu este aici. Iata locul unde L-au pus. Dar mergeti si spuneti ucenicilor Lui si lui Petru ca va merge in Galileea mai inainte de voi; acolo Il veti vedea, dupa cum v-a spus. Si iesind, au fugit de la mormant, ca erau cuprinse de frica si de uimire, si nimanui nimic n-au spus, caci se temeau”. Astazi sunt praznuiti cei implicati in ingroparea lui Hristos: in special, pe femeile mironosite, care au venit sa unga trupul lui Hristos, si pe Iosif din Arimateea, mentionat in Evanghelia de astazi, si, de asemenea, pe Nicodim, un personaj cheie in Evanghelia dupa Ioan. Toate aceste persoane au in comun modul in care s-au ocupat cu atata grija de trupul mort al lui Hristos: Iosif, un proeminent membru al Sanhedrinului, si-a pus viata in pericol atunci cand i-a cerut lui Pilat trupul lui Iisus; Nicodim I-a uns trupul cu mir si aloe - mirodenii dulci parfumate care aveau rolul sa usuce trupul si sa-l conserve – si a asezat trupul intr-un mormant sapat in stanca (un efort incredibil de ostenitor); si foarte devreme dimineata, femeile au adus mai multe mirodenii pentru a unge trupul lipsit de viata. Toate aceste lucrari au fost infaptuite cu multa iubire, dorinta si energie, dar totodata [indeplinite] fara o deplina cunostinta - chiar cu nestiinta: actiunile lui Iosif si Nicodim erau menite sa pastreze trupul lui Hristos, necunoscand ca, prin moartea Sa, El biruia moartea, pentru a trai vesnic; iar femeile au venit la mormant intrebandu-se cine le va pravali piatra, necunoscand ca mormantul era deja gol. Cu totii au vrut sa faca ceva ce nu au putut duce la capat, si totusi, fiindca au actionat cu o asa de mare dorinta si iubire, au devenit agentii unei faptuiri care era mai presus de visele si asteptarile lor cele mai indraznete, o taina mai presus de capacitatea lor de intelegere. Mironositele, Iosif si Nicodim, pe de cealalta parte, au lucrat cu ravna si iubire, fara sa se gandeasca la ce folos vor avea din aceasta. Sa ne rugam, asadar, ca sa avem putere sa incepem calatoria la care suntem chemati si lucrarea care ne este pusa inainte.

Sursa: crestinortodox.ro, doxologia.ro

A.D.