Se pare ca nu putini dintre maruntii prelati ai Bisericii Ortodoxe Romane au hotarat sa rupa tacerea si sa arate cu degetul pe cei care le stau in frunte, pe marii ierarhi a caror misiune este de mult timp pervertita. Ei slujesc tot mai putin celor spirituale si misiunii lor sociale,
devenind, la propriu, niste stapani de taxidari, niste ispravnici neofanarioti, care vor sa-si transforme propriii clerici in jupuitori de enoriasi, portivit unor practici autentic feudale.Elita bisericeasca se limiteaza la misiunea de a strange darile prin simplii ei preoti de parohii si mai ales de a orchestra adevarate prigoane contra celor care au indrazneala de a spune adevarul despre aceasta continua campanie de jecmanire. Marii ierarhi, efectiv, nu se mai satura! Banii se ridica atat en-gros, in marele trust de afaceri al BOR, cat si cu ridicata, de la prelatii marunti, obligati sa stranga darile si sa adune cota de bani impusa.
Oare nu este de ajuns ca BOR a devenit un dinozaur financiar, o caracatita care poate rivaliza pe piata afacerilor cu marii competitori? Nu le sunt de ajuns marile averi adunate si scutite de impozitarea fireasca, pe care statul trebuie sa o perceapa si nu o face, acceptand, tacit, ca o institutie sa se comporte efectiv ca un stat in stat? Si oare despre ce averi vorbim?
Vorbim despre sumele fabuloase pe care BOR le obtine prin asocierea cu firma Doriani Oil SRL, furnizoare de carburanti auto pentru autovehicule, vorbim despre castigurile substantiale pe profil viticol, rezultate din Cooperativa Agricola „Via Domnului“, despre afaceri in panificatie, patiserie si cofetarie cu Pelerinul Pati-Cof SRL, despre magazinele care comercializeaza candele electrice si tamaie aromatizata pentru enoriasi, despre multimea de gatere ale firmei Diaconia SRL, care se ocupa cu taierea si rindeluirea lemnului, si, nu in ultimul rand, despre agentiile de turism, extrem de profitabile, care impanzesc tara, in situatia in care marilor ierarhi nu le pasa ca o serie de lacase de cult monumente istorice se afla in ruina sau la un pas de colaps. Apoi, vin afacerile personale ale marilor prelati bisericesti. Peste toate acestea se adauga zeci de mii de hectare de pamant arabil si de paduri, estimate la peste 400 de milioane de euro, plus o multime de imobile, mare parte din ele revendicate. Sarmanul Cuza! Au urlat neincetat de la secularizare, ca au fost saraciti, iar acum sunt mai bogati ca oricand.
Ce oripileaza insa, domnilor? Dincolo de aceste averi de-a dreptul porcesti, care mustesc si dau pe afara din teica, oripileaza ca ei nu se mai satura. Traim intr-un nou Fanar, acceptat complice de catre statul roman, Fanar in care marii ierarhi isi transforma preotii in taxidari si arunca anatema asupra celor care mai au constiinta si ridica glasul, refuzand misiunea de zapciu si de contribuabil deopotriva la haznaua mustind de bani cacalau a marilor boieri in sutana.
Despre acest practici incalificabile si despre prigoana indreptata contra preotilor nonconformisti ne vorbeste si reportajul jurnalistului Carmen Avram. Putini la numar, dar hotarati sa nu mai taca, o serie de preoti prigoniti sau caterisiti din randurile clerului aduc marturie despre adevarata fata a unor mari ierarhi ai ortodoxiei romanesti. Filipicele fara mila si pornite din cuvant de adevar ale ieromonahului Amfilohie Branza care, cu ani in urma, loveau fara menajament coruptia din aceasta institutie spirituala, sunt acum continuate de alti si alti prelati bisericesti, care nu mai vor sa taca. Abia acum pare ca au inteles cu adevarat acel episod nou testamentar, in care Hristos a procedat fara mila la alungarea zarafilor din fata Templului pe care il pangareau. Au inteles si cine sunt astazi acele „morminte varuite“, acele pantece fara de rod, care poarta in ele doar putreziciune. Acum zarafii nu mai vin din afara Templului, ei sunt chair marii sai slujitori. Plastice imagini, dar care poarta cu ele pecetea realitatii.
Nerusinarea si lipsa de masura a marilor ierarhi in raport cu propriii lor slujitori bisericesti este bine surprinsa in reportajul „In numele Banului, Amin!“, unde sunt enuntate, cu subiect si predicat, faptele incalificabile ale unor ierarhi inalti din conducerea Bisericii, cat si numele acestora. Preoti caterisiti si simpli credinciosi nu se sfiesc sa arate cu degetul pe cei care necinstesc efectiv Biserica si care duc in derizoriu misiunea spirituala prin faptele lor. Personajele negative din aceasta poveste sunt marii ierarhi Arhiepiscopul Tomisului, IPS Teodosie, si ArhiepiscopulBuzaului si Vrancei, IPS Ciprian. Reportajul surprinde mai ales o realitate strigatoare la cer din dioceza Arhiepiscopiei Buzaului si a Vrancei. Clerul marunt este impus la dari tot mai mari catre Arhiepiscopie si obligat sa gaseasca mijloace de a stoarce sume tot mai mari de la enoriasii din parohie. Mai marele inchizitor nu glumeste. Daca nu ai fost un bun taxidar, pui banul din buzunar. Asta mai inseamna ca ai fost un prost manager si ca nu mai ai ce cauta la ei in firma. Un preot de parohie relateaza: „Trebuie sa dam un fel de haraci ca sa facem parte din BOR (...). De ce atata bisnita, oameni buni, de ce? Ei nu stiu ca satele sunt goale, ca au ramas doar cei batrani si oropsiti, cei mai saraci din parohie?“
Poate ca stiu, dar ce le pasa? Cuvantul de ordine este Banul! Bani si iar bani pentru vistieria Arhiepiscopiei. Biserica acestor ierarhi vrea un preot taxidar versus unul comerciant. Din exploatarea clerului marunt si a enoriasilor creduli, dar si din veniturile marilor afaceri ale BOR se intretine luxul marilor ierarhi, care au pierdut de multa vreme contactul cu prostimea. Incercarea lor de a poza in smerenie este doar fatarnicie.Desertaciunea desertaciunilor!
Preotimea trebuie sa taca si sa execute. Totusi, au fost preoti care si-au asumat indrazneala de a marturisi adevarul. Este cazul preotilor Vatra si Golesteanu care au fost aruncati afara din biserica, pentru ca au aratat cu degetul sursa raului. Marele ierarh al Arhiepiscopiei Buzaului si Vrancei a ramas stupefiat de o asa infruntare. A uitat de smerenie, de bunul simt, de orice si a instigat efectiv la violenta si omucidere. Rebelul Vatra „trebuie trantit cu capul de bordura“, spune arhiepiscopul. Ura sa este abatuta si asupra unei enoriase din Vrancea care a luat apararea caterisitului Vatra si, drept urmare, a fost excomunicata, dupa tipic medieval din Biserica, avand interdictia de a mai pasi vreodata intr-un lacas de cult din Romania. Haida de! Cine te crezi? Ai inchis cumva ochii si te-ai vazut Papa Gregorio al VII-lea laCanossa? Visul marii infatuari, nu?Maine, poimaine, vor excomunica si jurnalistii care au devenit pentru preotii rebeli o tribuna de la care ei pot rosti adevarul. Vezi ca tremuram, arhonda! Suntem sparieti, ca ne excomunici!... Ne raman, poate, copii nebotezati, urmariti de Scaraoschi, si mortii in deriva, ca nu am platit vamile de dincolo, dar dupa adancimea buzunarelor de pe aici.
Nu avem nevoie de aceasta Biserica a voastra, care a capusat sistematic Biserica tocmita dupa invatatura Evangheliei. Nu mai este Biserica lui Hristos! Ati facut din ea lupanar si hazna plina de galbeni adunati cu de-a sila. Unde vom fi doi-trei, acolo este si curatenia credintei. Ce amenintari ieftine!
Si simplii enoriasi au inceput sa vada adevarul. Iar ei, marii ierarhi, privesc cu furie revolta aceasta si pierd chiar si ultima farama de masura, aratandu-si, fara putinta de cosmetizare, adevarata lor fata. Fata de intuneric, roasa de viermele razbunarii infantile. Campania lor de prostire a maselor da semne de ineficienta. Orbii vad si schiopii incep sa umble.
Ma intreb: oare ce fel de oameni sunt unii dintre acesti ierarhi de rang inalt? Cat de mare poate fi ura si lacomia care le curge prin vene? Sangele curat a parasit acele vene si curge doar stricaciune. Nu este cumva vremea ca statul laic sa procedeze la disciplinarea celor care au transformat o institutie a statului intr-un stat in stat? Sa isi asume curajul de a impune bratul legii si de a nu mai acredita pe tacute devianta tolerata. Sa nu uite marii ierarhi ca orice enorias si orice marunt cleric din Romania este cetatean roman inainte de toate, in baza Constitutiei, si abia mai apoi, enorias al BOR. Statul roman nu este o teocratie.
Voi, mari ierarhi, sunteti cetateni egali in drepturi si obligatii ca orice alt cetatean obisnuit. Nu sunteti supraoameni. Nimeni nu va datoreaza supunere, ci doar respect si asta doar daca faptele voastre sunt pe masura misiunii asumate. Evanghelia va cere sa fiti o pilda pentru altii. Legea este si pentru voi! Incalcarea legii indreptateste statul sa actioneze prin organele sale coercitive cu aceeasi masura cu care actioneaza asupra oricarui cetatean. Nu voi sunteti Biserica! Biserica este adunarea credinciosilor! Statul este peste voi si trebuie, mai devreme sau mai tarziu, sa isi faca datoria si sa procedeze la cercetarea faptelor voastre. Cei pe care i-ati nedreptatit, spoliat, amenintat si alungat au ajuns la un capat de drum si cer justitie. Vox populi, vox Dei!
Adrian Constantin MINUTUL 10:08
