Liberalii Scutaru, Crinut si „Groful” Iohannis vor (indirect) ca Biblioteca Judeteana „Vasile Voiculescu” din Buzau si concursul literar pe acelasi nume sa aiba alte denumiri (girul dat „Legii antinationaliste” – 217/2015). Vezi aici amanunte!
Last Updated on 17/08/2015 by Iulian Gavriluta

Nu se putea ca o lege sau o intamplare cu impact national si international sa nu aiba la baza o idee proasta sau nu, a vreunui buzoian sau liberal in  vreo functie anume.

Cercetati istoria, de la perioada interbelica si veti vedea traseul plin de tradari si pozitii caldicele ale liberalilor. Iata ca „duhul” liberalilor „traditionali” (asa cum le place PNL-istilor buzoieni sa se numeasca, atunci cand se delimiteaza de membrii PDL) bantuie si acum producand multa „voma legislativa”: „Legea 217/2015 - prin care oricine face o apreciere la adresa lui Constantin Noica sau Mircea Vulcanescu risca 3 ani de inchisoare. Initiatorii acestei legi sunt Crin Antonescu (!!!), ministrul Andrei Gerea si George Scutaru, fost consilier al lui Iohannis, actualmente client al DNA. Fie-le numele uitat!” (Cotidianul). In urma unei astfel de initiative, ar trebui ca numele Bibliotecii Judetene „Vasile Voiculescu” sa fie schimbat imediat („patron spiritual” pedepsit de Tribunalul Poporului pentru „activitate legionara” – aspecte din rechizitoriu: „...din lucrarile de ancheta penala rezulta probe suficiente cu privire la activitatea contrarevolutionara desfasurata de susnumitul. Astfel, Vasile Voiculescu impreuna cu alte elemente dusmanoase legionare a desfasurat activitate incepand din anul 1955 in scopul unei grupari contrarevolutionare care avea drept scop schimbarea oranduirii democrat-populare, redactand si difuzand poezii cu caracter dusmanos regimului din R.P.R."), la fel si cel al Concursului National de proza si poezie ce-i poarta numele scriitorului buzoian nascut la Parscov. Am fi curiosi sa vedem care dintre consilierii locali sau judeteni ar ridica mana „pentru” un asemenea Proiect de Hotararea (nu de alta dar ca sa le punem „cruce” la viitorul de politician intr-unul din „Parlamentele locale”)! Si totusi: ce se va intampla cu Casa Memoriala a lui Vasile Voiculescu, dar cu scrierile sale si asa uitate de rotaryeni si alte specii de klingorieni contemporani? Vor mai putea generatiile viitoare gandi drept si simti romaneste? Vom trece cumva la „puricatul” numelor de strazi cu denumiri nationaliste, care nu-s pe placul evreilor de la Ellie Wiesel? Dar cu cele ale comunistilor cum ramane? Dar cu progeniturile securistilor si comunistilor din politica buzoiana? Asteptam totusi sa vedem dezbaterile publice si rezultatele petitiilor legate de „Legea rusinii” si daca se fac amendamente de bun simt care sa nu jigneasca natiunea romana, valorile ei si memoria urmasilor fostilor detinuti politici si luptatori anticomunisti. Si totusi...”Big Brother” - BOR ce face cand insasi fiinta ii este atacata? Patriarhul Daniel, IPS Ciprian cu toata sleahta... doarme sau se ocupa doar de caterisiri si taieri de chitante si facturi? Trist!

 

Cine a fost Vasile Voiculescu?

 

„...Vasile Voiculescu s-a nascut, potrivit marturiilor celor din familie, in noaptea de 12 spre 13 octombrie 1884, in familia lui Costache si Sultana Voicu. Numele de Voiculescu il va capata din primele foi matricole scolare. Urmeaza scoala din comuna Plescoi si liceele "BP Hasdeu" din Buzau si "Gheorghe Lazar" din Bucuresti. Dupa un an de studiu la Facultatea de Litere si Filosofie, urmeaza cursurile Facultatii de Medicina, pe care le va termina in 1909, sustinandu-si teza de licenta, in anul urmator, in chirurgie. isi va continua specializarea in Medicina interna si Epidemiologie. Inca din Gimnaziu "devoreaza" literatura romana, apoi, in liceu, cartile in limba franceza si arta poetica a lui Eminescu. Descopera Psihologia si Morala, citind din Schopenhauer si Upanisade, apoi orice este legat de spiritualitate, dupa cum marturisea in 1935: "Din anii intai de litere, psihofizica si psihopatologia, dincolo de Sergio, Wundt si Hofding, m-au dus la medicina, pe urmele lui Vaschide, ale lui Pierre Janet si ale lui Wiliam James, cu experienta lui religioasa. […] Am alergat la tot ceea ce atunci […] ispitea o minte intarcata de credinta si hranita stiintificeste: materialism, pozitivism, evolutionism, Littré, Claude Bernard, Aug. Comte, Darwin, Spencer. La inceputul lumii, ziceam cu ei, va fi fost Dumnezeu, asa cum la inceputul pomului a fost samanta. Dar cine mai cauta samburele in haosul teluric din care a rasarit tulpina? Dumnezeu sta sus, in roadele ramurilor noastre. La o parte, deci, cu fastele si arhivele cosmologiilor divine. Dar ramurile imi ramaneau mai sterile. Nemultumit, am dezertat si am trecut la vrajmas. Am cunoscut Kabala din studii, mai ales ale lui Frank si Karpe, am citit Seferul cu comentariile lui, am practicat pe rozcrucienii lui Péladan, am cercetat iluminismul filosofului necunoscut; am ramas indelung la Teosofie, de la Gnoza si Pista Sofia, prin Fabre d’Olivet, Saint Yves d’Alveidre, Eliphas Lévy si Papus pana la modernii Schuré, Rudolf Steiner, madame Blawatzky, Annie Bessant si cati altii. Dar nu m-am afiliat la nici o societate secreta, n-am aderat la nici o secta si nu sunt un initiat, de teama sa nu-mi ingradesc libertatea. […] Ceea ce pot afirma, sfarsind, este ca pregatirea stiintifica, studiile medicale, cunostintele de Filosofie si tot castigul meu in celelalte domenii de cultura, arta, literatura, in loc sa ma departeze, m-au apropiat de credinta. Unilateral, as fi fost poate ateu naiv, un simplist negatic. Cu cat mai poliedric, cu atat au avut loc pe unde sa strabata experiente complete, puncte de vedere noi, interferente de doctrine, putinta de comparatii, lumina mai multa. Iar din toate, sinteza ca neaparat credinta trebuie sa stea la temelia spiritului omului normal".

 

La 21 februarie 1910, Vasile Voiculescu se casatoreste cu domnisoara Maria Mitescu, studenta la Medicina, cu care va avea cinci copii. in acelasi an, este numit medic intr-o localitate din judetul Gorj, dupa care va participa la Razboiul de Reintregire ca sef al Spitalului mobil nr. 6. Acum se va imbolnavi de tifos exantematic, de frebra tifoida si de icter, pentru ca ingrijise bolnavii de aceste boli, aflati in refugiul din Moldova, cu toate ca refuzase sa plece in concediu pentru refacere3. Pentru curajul sau dovedit in timpul razboiului, Vasile Voiculescu primeste decoratia "Steaua Romaniei cu spade". Tot pentru meritele sale in slujba sanatatii poporului, in 1925 primeste decoratia "Crucea Meritul Sanitar", clasa I.

......

in 1922, va ajunge medic si profesor de igiena la Institutul Pompilian din Bucuresti si sef al Circumscriptiei 12 medicale din Capitala. Despre activitatea medicala in acest capitol al vietii sale, aflam din marturia doctorului Constantin Daniel: "Ceea ce izbea in persoana lui Vasile Voiculescu era bunatatea serafica pe care stia sa o arate orisicui: nici nu critica pe nimeni, nu gasea defecte nimanui si nu blama pe nimeni, afland intotdeauna scuze si intelegandu-l pe fiecare. Simpatia pe care o arata pentru fiecare bolnav pe care il consulta era lesne receptata de pacientii lui, care il adorau. s...t ii examina cu atentie, le prescria medicamente, pe care de multe ori le aducea chiar el, le spunea cuvinte de imbarbatare si nu uita niciodata sa le lase un mic dar, fie in bani, fie in alimente sau imbracaminte".

In ceea ce priveste activitatea literara, Vasile Voiculescu debuteaza in "Convorbiri literare", cu poezia "Dorul", in anul 1912, iar in 1916 cu volumul "Poezii", publicat la Editura Poporul. Dupa publicarea mai multor volume de poezii, in 1920 devine membru al "Societatii Scriitorilor Romani". Din 1922 este director al Fundatiei Culturale, iar intre 1927-1944 colaboreaza la "Gandirea" lui Nichifor Crainic, unde nr. 7 din 1943 ii dedica un numar omagial. Tot in 1927, lui Voiculescu i se pune in scena piesa "Maiastra fara inima". Din 1934, Vasile Voiculescu este director de programe culturale la Radio Romania, pana in 1946, cand, dupa unele marturii, se pare ca a fost epurat.

La 22 noiembrie 1946, ii moare sotia de hemoragie cerebrala. in acest episod din viata marelui poet, fiul sau Ion Voiculescu isi aduce aminte de urmatorul dialog: "in ziua cand a murit mama de congestie cerebrala, el, care stia deznodamantul, m-a luat la farmacie si pe drum, printr-o ploaie marunta si deasa, pe cheiul garlei, tin minte ca m-a oprit si mi-a spus: «Vreau sa te rog ceva si promite-mi ca vei incerca sa ma asculti: Sa crezi in Dumnezeu! (subl. n., ANP)».

Dupa moartea mamei, […] tata si-a schimbat felul de viata, s-a sihastrit. Nu mai iesea decat prin imprejurimile casei, pentru plimbarea zilnica, sau in Cismigiu. intr-o zi mi-a spus ca isi propusese mai demult ca de la o varsta sa renunte la carne, dar spre regretul lui vede ca nu are de ales, ca mananca ce se gateste si ce i se gateste. isi propusese sa duca o viata lipsita de distractii si placeri si chiar de comoditati normale. Soba si-a blocat-o cu carti si nu s-a mai facut foc in ea timp de 10 sau 11 ani". De altfel, de acum incepe ultima etapa a vietii lui Vasile Voiculescu, deoarece pana la sfarsitul vietii nu va mai publica nimic.

.....

Inca din 1946 Vasile Voiculescu frecventeaza cercul religios "Rugul Aprins" de la manastirea Antim. Aici incheaga o prietenie cu parintele Agaton Sandu Tudor, cu Alexandru Mironescu1, Benedict Ghius si, mai tarziu, cu Andrei Scrima. De altfel, cand tanarul teolog Scrima era bibliotecar la Biblioteca Patriarhiei, in perioada 1953-1956, Vasile Voiculescu il vizita aproape zilnic, chiar daca asociatia "Rugul Aprins" fusese desfiintata de autoritatile statului in 1948. in cartea sa, Timpul rugului aprins, Andrei Scrima isi aduce aminte de prezenta lui Voiculescu la intrunirile intelectualilor de la Antim: "Dincolo de prestigiul recunoscut al unei personalitati de cultura, descopeream indeaproape omul, in prezenta lui de gingasie si de eleganta intelectuala".

Inchisoarea, indurata cu demnitate

Pentru pastrarea acestor legaturi cu intelectuali ce odinioara frecventasera "Rugul Aprins", in noaptea de 4 spre 5 august 1958, Vasile Voiculescu va fi arestat de catre Securitate in lotul "Teodorescu Alexandru si altii", pentru infractiunea de "uneltire contra ordinii sociale", prevazuta si pedepsita de articolul 209, din Codul Penal.

In timpul interminabilelor si severelor interogatorii, Voiculescu raspunde ferm: "Eu n-am desfasurat nici un fel de activitate impotriva regimului democrat popular din RPR". Ancheta a incercat sa-l invinuiasca de "activitate fascista" pentru colaborarea cu revista "Gandirea" si ca ar face parte dintr-un "grup contrarevolutionar", al carui cap ar fi ieroschimonahul Daniil Sandu Tudor. Poetul a sustinut neclintit in continuare ca nu a facut politica antistatala, iar intalnirile sale din casa lui Alexandru Mironescu cu Sandu Tudor si alti fosti din Rugul Aprins erau doar cercuri literare si religioase.

Dupa anchete interminabile si chinuitoare, in procesul din 8 noiembrie 1958 Tribunalul Militar al Regiunii a II-a Bucuresti, prin Sentinta nr. 125, il va condamna pe Vasile Voiculescu la 5 ani temnita grea si 5 ani degradare civica si confiscarea totala a averii14. in timpul detentiei Voiculescu a fost purtat prin inchisorile de la Jilava si Aiud. Aici el va contacta un TBC la coloana, fiind imobilizat de boala.

.....

La 2 mai 1962, Voiculescu a fost eliberat, insa a trebuit sa fie ajutat, deoarece el nu mai putea merge. Internat de mai multe ori, grav bolnav, mai ales datorita bolii contactate in puscarie, in noaptea de 25 spre 26 aprilie 1963, Vasile Voiculescu trecea la Domnul....

 

MAI MULTE PE: http://www.vasilevoiculescu.eu/ si http://www.fericiticeiprigoniti.net/vasile-voiculescu/1462-inchisorile-lui-vasile-voiculescu

 

Iulian Gavriluta