UNA PE ZI! Omul si necazul lui

necazurileTrăia odată pe lumea asta un om ca toți oamenii. Intr-o dimineața se trezi cu un necaz pe cap. Nu-si făcu prea multe griji, că doar nu era prima data când se întâmpla asta. Era suficient sa se scuture bine și sa muncească și necazul pleca singur. Se apucă așadar de treaba. Necazul tot acolo. Mai insistă. Nimic. Începu sa își facă griji. Apoi intră în panică. Nu era un necaz obișnuit.

Se gândi atunci sa ceara ajutor. Poate alți oameni reușesc sa-l facă plecat. Și începu sa îl arate. Toți fugeau îngroziți. Omul nostru nu înțelegea ce se întâmplă. Pentru că și el văzuse la rândul lui destule necazuri în capul altora și nu i se păruse extrem de complicat să-i ajute sa le îndepărteze.

Începu atunci sa-l privească cu alți ochi. E adevărat ca nu arata prea bine, ba chiar capăta o față hidoasa în preajma altor oameni, dar nu era lipit. Putea fi îndepărtat.

Atunci ce naiba se întâmplă? Și atunci înțelese. Un om cu un necaz pe cap e hidos el însuși. Nu trebuie să-l ai în preajmă. Atentioneaza-l delicat ca nu trebuie expus. Trebuie purtat în tăcere și ascuns. Altfel ceilalți oameni fug mâncând pământul. Omul nostru iubea oamenii și nu-si dorea singurătatea. Așa ca decise sa ascundă toată viața rușinea asta cu care se pricopsise, sperând ca nu o văzuse toată lumea și va avea în continuare prieteni, macar pe cei care nu apucaseră sa o vadă.

ASTRIDA

Adaugă comentariu

ATENTIE! Daca ne furnizati date cu caracter personal, inseamna ca sunteti de acord cu politica noastra de confidentialitate!


Codul de securitate
Actualizează