Activisti-mercenari, corectitudine politică si razboaiele proxi

open societyÎn trecut, la război se murea și a existat o spirală ascendentă în acest sens odată cu dezvoltarea tehnico-industrială. Mii, apoi zeci de mii, sute de mii, milioane, zeci de milioane de morți. Mai nou, războaiele proxi și insurgențele au remodelat războiul modern, eliminând practic diferența dintre civili și militari, crescând durata conflagrațiilor și reducând dramatic numărul de victime directe.

 

            Însă factorul timp a produs mutații sociale ciudate. Tinerii din unele state și-au petrecut copilăria cu arma în mână și au ajuns adulți războinici. Au trecut printr-o selecție naturală, doar cei mai adaptați au supraviețuit. Au prins și gustul sângelui. Poate a început chiar să le placă. Și se termină războiul și ei altceva nu știu să facă. Și atunci îngroașă rândurile mercenarilor și exportă violența, ca să nu moară de plictiseală și de foame.

            Exact același lucru se petrece în rândurile activismelor de tot felul. Cu drepturile afro-americanilor, cu feminismul, cu așa-numita corectitudine politică. Orice s-ar spune, revendicările inițiale erau de bun-simț. Unde s-a ajuns, este cu totul altă poveste. Pe noi ne interesează de ce s-a ajuns aici. Din aceleași motive din care tinerii de mai sus ajung mercenari.

            Tu, ca activist cu revendicări legitime, dezvolți o organizație, îți creezi o rețea de sprijin, anturezi (sau cumperi) jurnaliști influenți. Strângi fonduri, te aliezi cu alții asemeni ție. Și te lupți ani și zeci de ani pentru ideile tale. Mai devreme sau mai târziu, în măsura în care ele sunt firești și legitime, vor fi acceptate și vor devini normă.

Apoi filmul tău și al discipolilor tăi se rupe. Deoarece tu altceva nu știi să faci și toată construcția ta socială se bazează pe un fapt consumat. Poți alege să te plictisești și să mori de foame. Sau poți ridica ștacheta, intrând pe tărâmul exagerărilor periculoase. Inutil de spus că la cei mai mulți alegerea este superfuu.

            Se mai întâmplă ceva: activistul reprezintă revendicările unui grup social vulnerabil. Inițial, baza sa socială este legitimă. Ulterior, pe măsură ce revendicările inițiale sunt satisfăcute, activistul are tendința să ia prizonier grupul pe care l-a reprezentat, și să-l folosească ca pretext pentru fel de fel de aventuri absurde. De fiecare dată s-a întâmplat la fel. Și cu afro-americanii, și cu feministele, și cu corectitudinea politică...

            Partea extraordinar de proastă este că acești activiști-mercenari, deși în realitate ajung să se reprezinte doar pe ei și propriile lor interese, sunt percepuți din inerție sau lene ca reprezentanți ai unor segmente sociale, alimentându-se conflicte complet artificiale.

            Astfel, lucruri pe care publicul le vede ca fructe ale unor cabale oculte sunt doar rezultatul banal al schemei de mai sus, bazată pe mercantilismul și vedetismul unora. Puțini, dar foarte vocali.

V.I.M.

 

Adaugă comentariu

ATENTIE! Daca ne furnizati date cu caracter personal, inseamna ca sunteti de acord cu politica noastra de confidentialitate!


Codul de securitate
Actualizează