Doua chestii: 1. Despre importanța bășinilor în viața omului si 2. Despre un extreme self-care plan: omul care știa prea puține

no farting1. Despre importanța bășinilor în viața omului: Niște cercetări nu revoluționare, dar fără îndoială interesante, arată ce se întâmplă dacă te abții să dai bășini. Pe scurt: ele se duc înapoi pe maț și pot ajunge să fie eliminate prin capătul celălalt al sistemului digestiv, adică pe gură.

 

S-a făcut o cercetare în toată regula pe tema asta, niște cetățeni responsabili și-au lăsat sfincterele analizate cu un cateter, care a măsura câte gaze scoate în medie un adult zilnic – cam 700 de ml de gaz în 24 de ore. Desigur, unii mai mult, alții mai puțin, după posibilități și hrana din ziua respectivă. Cantitatea nu poate fi anihilată în vreun fel, așa că nu ne rămâne decât să decidem dacă o scoatem pe bucăți mici și dese sau în câteva tranșe mari și răsunătoare. Decizii importante de luat în fiecare zi.

2.Despre un extreme self-care plan: omul care știa prea puține

E un vis al multora dintre noi, pus în practică de un american de 50 de ani, fost corporatist, director pe la Nike, Disney și alte corporații care i-au asigurat viața cu o sumă suficient de mare încât să trăiască de mai bine de un an izolat de lume și mai ales de știri, la o fermă de porci din Ohio. Tipul a decis mai întâi să facă un experiment, după ce a fost dezamăgit de alegerea lui Trump la Casa Albă. A avut o perioadă fără știri. Apoi a văzut că nu e rău deloc și a continuat. Reporterul de la NYT a putut să-l viziteze pe omul shockingly uninformed, cu condiția să nu-i divulge nimic din realitatea politică a țării. „He is as ignorant as a contemporary citizen could ever hope to be.”, zice reporterul, invidios un pic pe omul care-și plănuiește cu meticulozitate plictiseala zilnică. Se duce dimineața și-și bea cafeaua în oraș, unde barmanii știu de decizia lui și nu-l agresează cu știri, apoi își vizitează mama care stă în apropiere și vorbesc diverse, își sună sora sau fratele geamăn care trăiesc în alte state. O dată și-a și vizitat fratele și a fost nevoie de o organizare serioasă ca nu cumva copiii fratelui sau prieteni ai acestuia să îi scape vreo știre „călugărului” într-ale noutăților. În cele din urmă și-a găsit și țelul în viață: a cumpărat vreo 40 de hectare de pământ, pe locul unei foste exploatări miniere părăsite, pe care vrea s-o reabiliteze și s-o redea naturii. E un soi de reconstrucție, vindecare prin întoarcerea la natură pe care am mai întâlnit-o la Sebastiao Salgado, fotograful care după ce a pozat toate atrocitățile lumii s-a întors în Brazilia natală ca să o ia de la capăt. A plantat cu mâna lui copac cu copac, în satul natal deșertificat de defrișări sălbatice, a recreat jungla copilăriei și așa s-a salvat și pe el de la nebunie probabil. Nu știu cum îi va fi americanului care știe prea puține despre lumea politică, dar cred că per total va fi bine.

SURSA: DOLLO.ro

 

Adaugă comentariu

ATENTIE! Daca ne furnizati date cu caracter personal, inseamna ca sunteti de acord cu politica noastra de confidentialitate!


Codul de securitate
Actualizează