O parere. Cu titlu personal, afirm faptul ca festivismul gratuit imi produce o indigestie acuta, care imi cuprinde toata fiinta si imi insulta, fara doar si poate, formatia intelectuala. Ma insulta acel aspect folcloric, cu tendinte grobiene uneori, care insotesc astfel de puneri in scena, ma insulta unele discursuri rostite de catre unii vorbitori, marcate de o linie gramaticala indoielnica,
ma insulta aspectul de ghiveci calugaresc al unor puneri in scena cu pretentii de reconstituire a unei epoci trecute si spun acest fapt nu raportandu-ma la activitatea dedicata zilei de 24 Ianuarie de la Muzeul Judetean Buzau, ci raportandu-ma la toate activitatile de acest gen din Romania. Ma insulta acele discursuri ce se pretind ca apartin unei epoci, in situatia in care ele sunt reduse la niste banale si ridicole fraze, marcate de un nationalism / patriotism infantile, ma insulta vadita perfiditate de a trambita ideea de mobilizare a unor cetateni care isi duc o viata batjocorita de coruptie si politicianism ipocrit… Ma insulta!
Este o necinste si o perfidie sa ceri conationalilor tai sa fie uniti si sa simta o tara ca fiind a lor, in situatia in care unirea se rezuma la un festivism programat, iar, de maine, acest conational se intoarce in batjocura si va trebui sa suporte aceeasi viata marcata de nedreptate, de coruptie si de lipsuri materiale. In contextul realitatilor din societatea romaneasca actuala, eu privesc aceste festivisme programate ca pe niste acte de indecenta. Solidaritatea etnica si afinitatea fata de anumite valori ale unei societati nu se pot rezuma la festivismele de ocazie. Realitatea si numai realitatea, tradusa prin demnitate si bunastare sociala, este singura in masura sa echilibreze o natiune si sa o ataseze de propriile valori. Festivismul ocazional este doar portia de butaforie pe care o arunca stapanul unei natiuni decazute la statutul de populatie.
Ideea de a incerca sa reconstitui o pagina a trecutului este, fara indoiala, laudabila si o spun tuturor organizatorilor activitatii, dar astfel de infuzii de patriotism gratuit si stereotip, intr-o Romanie aflata in cadere libera, este, in opinia mea, o incercare nereusita de a spala mintile, asa cum se face peste tot in aceasta tara de ani si ani, lasand sa se vada, peste timp, aceleasi reminiscente ale unor practici specifice Epocii de Aur, practici reformulate astazi intr-un mod hilar si cu ceva perdaf, sa zicem, european. In rest, toate bune si frumoase, chiar excelente!
Si o sugestie
As sugera organizatorilor ca anul viitor sa vina mai aproape de spiritul acelei epoci si sa isi propuna o reconstituire inteligenta si bine conceputa artistic si stiintific, lasand la o parte acel festivism gratuit si discursurile ieftine, pentru manipularea vulgului. As sugera un protocol intre organizatori si Arhiepiscopia Buzaului si Vrancei, menit sa reconstituie primirea lui Cuza de catre locuitorii urbei Buzau, in data de 6 februarie 1859. Mai intai, cu ajutorul Teatrului „George Ciprian“ sa se realizeze punerea in scena a primirii principelui Cuza la Posta Calnau, unde a fost intampinat de catre administratorul judetului inconjurat de grupuri de populatie rurala, iar mai apoi, reconstituirea momentului in care trupele de dorobanti au dat onorul principelui, ulterior, locuitorii urbei buzoiene, alaturi de reprezentantii municipalitatii, au salutat prezenta suveranului in urbea lor. Actiunea culturala sugerata ar putea culmina cu punerea in scena a momentelor serii de 6 februarie 1859, cand printul Cuza se afla in incinta ansamblului episcopal si orasenii s-au deplasat spre locul in care era cazat suveranul si si-au manifestat bucuria, totul desfasurandu-se intr-un cadru feeric, animat de tortele aprinse si de strigatele multimii, asa cum ne relateaza un corespondent al organului de presa „Romanul“, din 17 februarie 1859. Neindoielnic, o astfel de punere in scena ar solicita o ampla desfasurare de forte si ar pretinde o organizare riguroasa, bazata pe consultanti de specialitate, dar mai ales alocarea unei sume de bani corespunzatoare. Nu ar fi rau sa ne mai scotocim prin buzunare, daca vrem calitate si vom vedea ca o vom gasi. Daca nu este ofertant, nu avem decat sa ramanem fideli vechilor noastre practici culturale. Sa continuam sa fim cum se zice „politically correct“. Cam atat am avut a va spune. Oricum, nici popa nu toaca de doua ori pentru o baba surda!
Adrian Constantin
