Mierea de albine, de la delicatesa naturala la medicamentul din stup

Mierea aliment medicamentMierea este singurul produs alimentar care nu se strica niciodata ! In toata lumea, mierea este cunoscuta mai ales ca aliment şi mai putin ca medicament. Totusi, calitatile de medicament ale mierii se cunosc inca din antichitate, din aceasta cauza a fost numita “hrana vie”. Pe

langa caloriile de care are nevoie, omul primeste de la miere, minerale, vitamine si enzime. Numai o singura lingurita de miere contine peste 400 de substante organice, care nu ar putea fi reproduse in niciun laborator. In plus, bogatia de zaharuri simple o fac un aliment usor asimilabil care nu mai are nevoie de o prelucrare speciala, prin digestie, din partea organismului. Prin compozitia sa, mierea nu este un mediu prielnic pentru dezvoltarea si multiplicarea unor microorganisme. Prezenta in miere a unor substante chimice şi enzime (pinocembrina, lizozimul, acizii fenolici, diferite substante volatile), pH-ul usor acid si continutul ridicat de zaharuri sunt nefavorabile dezvoltarii microorganismelor. Activitatea antibacteriana a mierii isi are originea in sursele florale diverse cu proprietati antibacteriene diferite si variaza in limite foarte mari. Aceste substante sunt considerate antibiotice naturale cu actiune puternic bacteriostatica, iar pe langa acestea, mierea mai contine şi diverse principii biologic active (substante hormonale, substante inhibitoare, uleiuri volatile, pigmenti etc.).

Sortimente de Miere

Pe langa efectele generale ale mierii, exista si proprietati particulare ale acesteia, in functie de provenienta sa:

  • mierea de tei - are aroma cea mai placuta si cea mai puternica dintre toate tipurile de miere. Are calitati linistitoare si antiseptice (calmarea tusei) fiind prescrisa in: afectiunile sistemului nervos, insomnii, stari febrile, dureri gastrice, prevenirea migrenelor, profilaxia pneumoniilor, astm bronsic, tuberculoza.
  • mierea de floarea-soarelui - are proprietati tonice psihice si tonice generale, este afrodiziaca, stimuleaza imunitatea.
  • mierea de mana - are proprietati laxative mult mai puternice decat celelalte tipuri de miere, are efect antiinflamator asupra tubului digestiv, favorizeaza eliminarea toxinelor din corp.
  • mierea de salcam - principala calitate a mierii de salcam este aceea de calmare a tusei, este antiseptica si este folosita in tratamentul asteniei si nevrozelor. Stimuleaza pofta de mancare si faciliteaza digestia, imbunatateste activitatea inimii, a ficatului, creste procentul de hemoglobina din sange. Este recomandata in gastrita hiperacida, ulcer, reumatism, cancer, tuberculoza, pneumonie, ajuta circulatia sangelui, trateaza insomniile.
  • mierea de coriandru - are o culoare rosiatica, este aromata si parfumata, este un ideal pansament gastric (datorita pH-ului usor alcalin) si are efecte benefice pentru tratarea ulcerului si a gastritelor hiperacide. De asemenea, mierea de coriandru protejeaza ficatul si ajuta in constipatie, balonari si indigestie.
  • mierea de conifere - are proprietati exceptionale asupra plamanilor si sistemului respirator, beneficiind de proprietati antiinfectioase, expectorante, antitusive si, atunci cand este consumata cu tot cu fagure, bronhodilatatoare.
  • mierea de menta - se foloseste ca antitusiv, bronhodilatator, calmant gastric, analgezic, antispastic. Usureaza digestia, combate balonarea.
  • mierea de trifoi - are o actiune diuretica foarte buna si o actiune estrogena, adica ajuta la fixarea calciului in oase, iar la femei favorizeaza accentuarea caracterelor feminine si are efect intineritor puternic.
  • mierea de rapita – este albicioasa si se cristalizeaza la 10-15 zile de la recoltare. Trateaza afectiunile rinichilor si aparatului respirator, reduce colesterolul, ajuta in tratarea osteoporozei datorita continutului ridicat in enzima Q3, ajuta pancreasul si splina, protejeaza ficatul. Unele studii arata ca are si un anumit caracter anticancerigen.
  • mierea poliflora - datorita faptului ca ea inglobeaza nectarul de la zeci sau sute de plante medicinale, mierea poliflora imprumuta din proprietatile terapeutice ale acestora si astfel este una din cele mai complexe mieri ca si actiuni terapeutice. Proprietatile principale ale mierii poliflore: dezinfectanta, antiseptica, calmanta, diuretica, laxativa.

Mierea contine in principal: apa ~17%, fructoza ~39%, glucoza ~32%, zaharoza si maltoza. In proportie de aproximativ 1-2% se gasesc si alte elemente, care difera in functie de sursa de nectar si care confera gustul si aroma specifica mierii de albine. Astfel, mierea mai poate contine:

Vitamine: A, B1, B2, B6, B12, C, D, K, PP, H.

Minerale: fosfor, potasiu, vanadiu, cupru, sodiu, aluminiu, mangan, fier, clor, sulf, siliciu, magneziu, calciu, seleniu, crom si iod.

Microelemente: galiu, beriliu, zirconiu, argint, titan, nichel, staniu, plumb.

Inlocuirea zaharului alb cu miere sau zahar invertit, reduce foarte mult riscul aparitiei unor probleme ca: diabet, obezitate, carii dentare, osteoporoza, lipsa de calciu si magneziu, tulburari de crestere si de dezvoltare la copii.

Sfaturi utile

Nu incalziti mierea si nu o amestecati cu alimente sau ceaiuri fierbinti. Incalzirea sau expunerea la razele soarelui, distrug cea mai mare parte dintre enzimele prezente in miere.Daca o consumati in stare bruta, tineti mierea cat mai mult timp posibil in gura, inainte de a o inghiti, pentru a permite celor mai fine substante din miere sa treaca direct in circuitul sanguin. Specialistii NU recomanda ca bebelusii sub varsta de un an sa consume miere.

A.D.

Adaugă comentariu


Codul de securitate
Actualizează

Continut recomandat