Astazi, Sanzienele se prind in hora! Crestinii sarbatoresc Nasterea Sfantului Prooroc Ioan Botezatorul – Dragaica. Legende, vraji, traditii, superstitii

Sanzienele DragaicaCrestinii ortodocsi sarbatoresc, in fiecare an, pe 24 iunie, Nasterea Sfantului Ioan Botezatorul. In popor, ziua mai poarta numele de Sanziene sau Dragaica si, la fel ca toate celelale sarbatori mari, are o componenta teologica si una care tine de traditie. Ioan Botezatorul s-a nascut in cetatea Orini, cu sase luni inainte lui Iisus.

 

Ca si nasterea lui Iisus, si cea a lui Ioan a fost vestita de Arhanghelul Gavriil. Trimis de Dumnezeu, ingerul i-a spus preotului Zaharia, care isi pierduse speranta de a deveni tata, ca sotia sa, Elisabeta, va aduce pe lume un prunc. Pentru ca s-a indoit de spusele ingerului, Zaharia a amutit si n-a mai scos o vorba pana la nasterea fiului sau. Se spune chiar ca Ioan a saltat in pantecele Elisabetei, cand aceasta a intalnit-o pe Fecioara Maria, si Ea insarcinata cu Hristos. Ioan va deveni proroc.

De la evanghelistul Matei aflam ca Ioan purta, in perioada in care a propovaduit venirea lui Hristos, haina din par de camila, incinsa cu o curea din piele. Teologii vor da diverse interpretari acestui port si vor incerca sa afle cat de relevante erau, ca simboluri, straiele si materia prima din care acestea fusesera confectionate. Proorocul s-a hranit cu lacuste si miere salbatica. Dupa multi ani in care s-au lasat inselati de traducere, parte dintre teologii romani au descoperit ca "lacustele" pe care le manca Ioan n-au fost, de fapt, insecte, ci fructe care poarta acest nume.

Potrivit evanghelistului Matei, Iisus spune despre Ioan: „Adevarat zic voua: nu s-a ridicat intre cei nascuti din femei unul mai mare decat Ioan Botezatorul; totusi, cel mai mic in imparatia cerurilor este mai mare decat el" (Matei 11, 11). Sfantul Maxim Marturisitorul intelegea, din aceaste cuvinte, ca “se credea ca Ioan a dobandit prin contemplatie toata cunostinta ingaduita aici, cunostinta cea mai mica si cea mai de pe urma in viata viitoare e mai mare decat cea de aici". Ioan Botezatorul, cel care spunea “Eu va botez cu apa, dar vine Cel ce este mai tare decat mine, Caruia nu sunt vrednic sa-I dezleg cureaua incaltamintelor. El va va boteza cu Duh Sfant si cu foc”. De fapt, spun teologii, principalul mesaj al lui Ioan a fost "Pocaiti-va, ca s-a apropiat imparatia cerurilor!", iar principala sa menire a fost sa pregateasca poporul lui Israel pentru venirea lui Iisus Hristos, Mesia.

Nasterea este doar una dintre cele sase sarbatori pe care Biserica Ortodoxa Romana i le inchina Sfantului Ioan Botezatorul. Mai sunt: zamislirea (23 septembrie), soborul (7 ianuarie), taierea capului (29 august), prima si a doua aflare a capului (24 februarie) si a treia aflare a capului (25 mai).

Sanzienele – Legende, vraji, traditii, superstitii

Desi sunt asociate sarbatorii crestine a Nasterii Sfantului Ioan Botezatorul si a Aducerii Moastelor Sfantului Ioan cel Nou de la Suceava, Sanzienele isi au originea intr-un stravechi cult solar. Denumirea este preluata probabil, de la Sancta Diana, zeita silvestra. Sanzienele erau pe vremea lui Dimitrie Cantemir, reprezentari fitomorfe (Florile de Sanziene) si divinitati antropomorfe. In credinta populara, Sanzienele sunt femei frumoase, adevarate preotese ale soarelui, divinitati nocturne ascunse prin padurile intunecate, neumblate de om. Intr-un cult geto-dacic stravechi al Soarelui, sanzienele erau reprezentate de traci inlantuite intr-o hora. Nimeni insa nu le spune pe numele lor cu miez etimologic. In Muntenia si Oltenia se sarbatoreste Dragaica, dupa numele slav. Spre deosebire de Rusalii, care sunt reprezentari fantastice aducatoare de rele, Sanzienele sunt zane bune. Dar ele pot deveni si forte daunatoare. Daca-s paguboase, zanele ii lovesc pe cei pacatosi cu "lantul Sanzienelor", starnesc din senin si vijelii, vatameaza granele cu grindina si las campul fara de rod si florile fara de leac. In dimineata de Sanziene, inainte de rasaritul soarelui, oamenii strangeau buchete de Sanziene pe care le impleteau in coronite si le aruncau pe acoperisul caselor. Daca aceasta coronita ramanea pe casa, se spunea ca stapanii casei vor trai mult. Atunci cand coronita aluneca spre marginea acoperisului sau cadea de pe acoperis, in popor se spunea ca stapanii casei vor muri de tineri.

A.M.

Adaugă comentariu


Codul de securitate
Actualizează

Continut recomandat