DUMINICA SFINTEI CRUCI - Semnul de la jumatatea Postului Mare sau despre biruinta asupra mortii spirituale

Duminica Sfintei CruciIntr-un manuscris de la Ierusalim din secolul XIII, praznuirea Crucii din a treia duminica a Postului Mare se intitula "Praznicul celei de a treia inchinari a Crucii". El completa sarbatoarea Inaltarii Sfintei Cruci din 14 septembrie, care comemora descoperirea sa de catre Sfanta Elena, si cea a procesiunii Crucii din 1 august care amintea victoria imparatului Heraclie asupra persilor si intoarcerea Sfintei Cruci la Ierusalim in anul 630. Dupa unii, aceasta a treia venerare ar avea drept origine transferul de la Ierusalim la Apameia al unui fragment al adevaratei Cruci dat de arhiepiscopul Ierusalimului confratelui sau Alpheios, episcop din Apameia, pentru constructia unei biserici. Dupa altii, Sfanta Elena insasi ar fi dat un fragment al Sfintei Cruci episcopului Apameiei. E greu sa aflam mai multe despre originea acestei sarbatori, afara de faptul ca ea pare sa fi fost deja bine stabilita la Constantinopol intre anii 715-730, fiindca patriarhul Gherman i-a consacrat atunci o omilie. Aceasta sarbatoare pare sa fi ramas insa multa vreme proprie Constantinopolului, ba chiar numai catedralei Sfintei Sofii. In Typikon-ul ei din secolele IX-X, praznicul Crucii aparea exact in mijlocul Postului Mare, miercurea, iar nu duminica, cand se anunta numai venerarea Crucii pentru saptamana urmatoare. Acest rit s-a extins atunci la intreaga Saptamana a III-a pentru a permite populatiei capitalei sa vina sa se inchine inaintea Sfantului Lemn: zilele de marti si miercuri erau rezervate barbatilor, iar cele de joi si vineri femeilor. Simbolul Vietii  Praznuirea Sfintei Cruci in a treia duminica a Postului Pastilor este menita sa-i intareasca pe cei care postesc. Crucea este semnul tainic al suferintei mantuitoare.
Astazi, in Duminica Sfintei Cruci, praznuirea Crucii la jumatatea Postului Mare nu este intamplatoare. Care este semnificatia acestei zile, plasata in mijlocul celui mai important dintre posturile de peste an?

Crucea si Pomul Vietii

"Sfintii Parinti ai Bisericii ne invata in primul rand ca, dupa cum in mijlocul Raiului era sadit Pomul Vietii, tot asa in mijlocul Postului Mare al Sfintelor Pasti este praznuita sarbatoarea Sfintei Cruci celei de viata facatoare. De ce? Pentru ca pacatul neinfranarii (nepostirii) si neascultarii lui Adam se vindeca prin infranare sau postire fata de cele materiale si prin ascultare fata de Cuvantul lui Dumnezeu. Adam si Eva au pierdut Raiul si Pomul Vietii pentru ca nu au postit si pentru ca nu au ascultat de Dumnezeu. Iisus Hristos, facandu-Se ascultator pana la moarte, si inca moarte pe Cruce, ne-a daruit Pomul Vietii, El Insusi fiind Pomul vietii, care Se daruieste noua in Sfanta Euharistie", explica ieromonahul Makarios Simonopetritul.

Crucea, ca steag victorios

Duminica Sfintei Cruci, plasata la jumatatea Postului Mare are si rolul de a-i imbarbata pe credinciosii osteniti, pentru a rezista pana la Inviere. Credinciosilor le este aratata "Crucea ca fiind steag de biruinta a lui Hristos asupra pacatului si asupra mortii, precum si semn luminos al Invierii" mai spune parintele Makarios. "Taina Invierii este ascunsa in Cruce ca iubire jertfelnica, iar taina Crucii isi arata slava ei in lumina Invierii. Sfintii Parinti ai Bisericii ne spun ca imparatii biruitori, cand intra intr-o cetate, mai intai trimit inainte semnele biruintei sau stindardele lor, ca sa binevesteasca tuturor ca vor veni in cetate biruitori. In mod asemanator, in mijlocul Postului, se ridica stindardul credintei noastre, Sfanta Cruce, simbolul Rastignirii si Invierii Mantuitorului nostru Iisus Hristos, pentru a ne incuraja sau intari in lupta cu ispitele placerilor (lacomiei) si ale durerii (teama de necazuri si greutati), intrucat Crucea este semn al biruintei iubirii smerite asupra pacatului si asupra mortii, adica semn al Invierii.

De ce a murit Iisus pe cruce?

Parintele Gheorghe Calciu-Dumitreasa explica: "Cand Mantuitorul a decis sa Se jertfeasca pentru mantuirea lumii, El a ales ca instrument de tortura si de moarte pentru Sine, cel mai infam mijloc de pedeapsa pe care il avea lumea vremii in care a trait: crucea. In conceptia popoarelor asiatice si, prin imprumut, chiar si imperiul roman, crucea era mijlocul de moarte chinuitoare pentru marii talhari, pentru ucigasi. Unii crestini, in special pe vremea perse­cutiei lui Nero, erau crucificati, unsi cu smoala si li se dadea foc pentru a arde de vii, ca niste torte pentru marturisirea lui Dumnezeu si a lui Iisus ca Mantuitor al lumii de catre cei care il predicau si acceptau sa moara pentru El". Rastignirea lui Hristos transforma Crucea: "Nimeni nu mai poate vorbi acum de cruce si de moartea pe cruce, fara a se gandi, mai departe, la Invierea lui Iisus dupa moartea pe cruce si, implicit, la invierea noastra a tuturor, cei care au facut cele bune spre invierea vietii, iar cei care au facut cele rele, spre invierea osandei. (Ioan 5: 29)".In mijlocul Postului Mare, Crucea se inalta ca un steag victorios, pentru a-i imbarbata si intari pe cei ce se nevoiesc postind. Ea le vesteste ca, la sfarsitul incercarilor, oricat de grele, se afla bucuria biruintei.”

Parintele Calciu explica “Crucea este axa lumii. Ea sta la baza intregii creatii. Toata creatia este bazata pe organizarea materiei in forma de cruce. Sistemul de atractie si respingere, care este tot o forma de energie in cruce, solicita materia in asa fel, incat ea nu se poate organiza pe plan orizontal si pe plan vertical fara a-si lua ca principiu de asezare crucea. Toate fiintele au o simetrie bilaterala, adica bratul lung al crucii trece prin mijlocul fiintelor creandu-le aceasta simetrie. In reprezentarile grafice, tot crucea, bratele ei orizontale si verticale categorisesc valorile negative (in stanga bratului vertical si sub bratul orizontal), stabilindu-se astfel o ierarhizare a valorilor in plan intelectual cu care lucram ca si cum ele ar fi materiale. Orice obiect creat de om are ca principiu fundamental in structura lui crucea.”

Hristos ne asteapta biruitor la usa invierii noastre!

POST BINECUVANTAT cu CREDINTA, NADEJDE, IUBIRE!

Sursa: crestinortodox.ro, doxologia.ro

A.D.

Adaugă comentariu


Codul de securitate
Actualizează