Amprente ale spiritualitatii noastre. Legenda icoanei din scorbura de la Manastirea Poiana Marului Buzau

Manastirea Poiana MaruluiSchitul Poiana Marului isi are inceputurile in anul 1730, in timpul Cuviosului Staret Vasile, care anterior fusese staret la Schitul Dalhauti din tinutul Putnei. Acesta a intemeiat noul schit de la Poiana Marului si apoi a trait aici tot restul vietii, respectiv pana in 25 aprilie 1767. Pe locul unde Sfantul Cuvios Vasile a pus bazele Schitului Poiana Marului se pare ca a existat un alt schit mult mai vechi, dar inceputurile acestui asezamant monahal nu pot fi exact

determinate, intrucat nu se cunoaste inca un document scris care sa ateste cu siguranta data infiintarii acestuia, cu atat mai mult cu cat prima biserica construita aici a ars complet impreuna cu toate anexele in incendiul din 14 aprilie 1771. Nu se cunoaste exact cauza acestui incendiu devastator, dar se afirma ca turcii au fost cei care au ars lacasul de cult.

Despre modalitatea de infiintare a Manastirii Poiana Marului localnicii cunosc si o legenda: se spune ca prin secolul XV, in locul unde astazi este construita manastirea, se afla o poiana larga, strajuita de un mar scorburos. Poiana era adapost pentru o stana de oi si ciobanii acesteia. In fiecare seara ciobanii vedeau o lumina in scorbura marului, insa niciunul nu a avut curaj sa caute acolo, mai ales ca ziua nu se observa nimic. Intr-o zi, pe cararea din acea poiana a trecut un calugar care, fiind mai curios din fire, a cautat in scorbura marului si a descoperit acolo o icoana infatisand-o pe Maica Domnului cu Pruncul Iisus in brate. Icoana avea inscriptionat anul in care a fost pictata, respectiv 1110. Au privit apoi si alti calugari respectiva icoana si se spune ca au incercat un sentiment de iluminare, acesta fiind punctul de plecare pentru ca acolo sa fie ulterior ridicat un schit.

Initial, Sfantul Cuvios Vasile hotarase ca la Poiana Marului sa vietuiasca o obste de numai 12 monahi (numarul de vietuitori sa fie cel mult egal cu numarul Apostolilor), insa dupa decesul acestuia obstea de calugari se va mari, ajungand ca in anul 1834 sa locuiasca aici 112 calugari.

De-a lungul timpului, lacasul de cult de la Poiana Marului a devenit un centru spiritual deosebit si a avut numeroase metocuri. Astfel, sub povatuirea duhovniceasca a acestui lacas au fost: Schitul Valea Neagra (1764), Schitul Ciolanu (redeschis de catre Cuviosul Vasile la 12 februarie 1767), Schitul Bontesti (schit de calugarite, reorganizat de Cuviosul Vasile) sau Schitul Cotesti din fostul tinut al Putnei. Perioadele de inflorire spirituala ale acestui lacas de cult au alternat cu perioade foarte dificile: astfel, in anul 1860, lacasul de cult a fost desfiintat ca schit de catre Alexandru Ioan Cuza si, pentru a supravietui ca asezamant monahal, devine metoc al Episcopiei Buzaului. In anul 1893, asezamantul monahal este desfiintat din lipsa de personal. In anul 1938, lacasul de cult de la Poiana Marului se reorganizeaza ca schit de calugarite, dar in 1959 este desfiintat de regimul comunist. Pana in anul 1990, aici vietuieste o singura calugarita, care va purta de grija asezamantului monahal.

In anul 1990, lacasul de cult va fi reactivat intai ca asezamant monahal de calugarite, apoi, din 1991, ca manastire de calugari. Pana in 2010, staretul Manastirii Poiana Marului a fost Parintele Macarie Besliu, an in care lacasul de cult a devenit manastire de maici, iar Parintele Macarie a fost mutat la Manastirea Muntioru din comuna Vintileasca. Zona Poiana Marului este considerata ca fiind desprinsa din basmele romanesti, livada de meri ce imprejmuieste schitul este de-a dreptul rar pentru o zona de munte.Manastirea Poiana Marului este inconjurata de paduri de stejar si fag, numeroasele troite presarate pe drumul din padure asezate fie de monahi fie de binecredinciosi iti dau un sentiment de pace si liniste sufleteasca. Aleea lina, presarata cu brazi, marginita intr-o parte si alta de garduri ii conduce pe pelerini catre vatra schitului. La miazazi, miazanoapte si apus se afla casa de oaspeti, chilii, casute pentru monahi, trapeze si arhondaricul, toate acestea intrand in alcatuirea Manastirii Poiana Marului, avand hramul Duminica Tuturor Sfintilor (biserica mare), Nasterea Maicii Domnului (cea de-a doua biserica), Sfantul Ilie (paraclisul).

Sursa: crestinortodox.ro, Wikipedia

A.D.

Adaugă comentariu


Codul de securitate
Actualizează

Continut recomandat