Au americanii nevoie de ajutorul Codrutei Kovesi?

Steag secuiesc klemm 1Dupa ce ambasadorul Statelor Unite ale Americii la Chisinau (James D. Pettit– nume parca predestinat a-i arata statura politica) a afirmat ca Moldova nu este Romania, iata-l si pe Hans Klemm, ambasadorul american de la Bucuresti, cu steagul secuiesc (simbolul dezmembrarii Romaniei) in brate.

A venit randul lui Victor Ponta, decizia DNA zguduie lumea politica nationala si internationala. DNA l-a pus astazi sub control judiciar

Victor PontaConform comunicatului dat publicitatii astazi de DNA, procurorii din cadrul Direcției Naționale Anticorupție – Serviciul teritorial Ploiești au dispus punerea în mișcare a acțiunii penale șiluarea măsurii controlului judiciarpe o durată de 60 de zile, începând de la data de 6 septembrie 2016, față de următorul inculpat: PONTA VICTOR VIOREL, la data faptelor președinte al unui partid, în sarcina căruia s-au reținut infracțiunile de:

Tensiuni intre China si SUA ca urmare a exploziei de joi a rachetei Falcon-9

Tensiuni intre China si SUA 2O racheta operata de compania aerospatiala SpaceX a explodat joi, 1 septembrie, pe rampa de lansare de la Cape Canaveral – Florida. Explozia se pare ca a distrus (unii spun ca doar ar fi afectat!) un satelit care urma sa fie utilizat de Facebook. Satelitul respectiv, Amos-6, are o provenienta israeliana, el apartinand Spacecom.

Necunoscutele cai ale democratiei Americane, sau dreptate doar pentru dulaii puterii

clinton nulandImediat dupa suspendarea presedintelui Traian Basescu din 2012, Administratia Obama din Statele Unite ale Americii s-a aratat interesata de “democratia din Romania”, trimitandu-si emisarul, pe Philip Gordon, la Bucuresti. Acesta a purtat discutii cu ambele parti implicate in procesul de demitere a lui Basescu, exprimandu-si preocuparea fata de evolutiile politice din Romania. Urmarea, votul a peste 8 milioane de romani a fost pierdut pe holurile Casei Albe, Basescu ramanand in functie prin slugarnicia Curtii Constitutionale a Romaniei fata de “Licuriciul cel Mare”. La data respectiva, Philip Gordon activa ca asistent pentru afaceri europene şi eurasiatice al secretarului de stat american (n.r.  ministru de externe) al administratiei americane, Hillary Clinton.

Ulterior, in 18 septembrie 2013, a fost numita Victoria Nuland in funcţia de asistent pentru afaceri europene si eurasiatice al secretarului american de stat, Hillary Clinton. Nuland a continuat politica de “protectorat” initiata de predecesorul ei , Philip Gordon, fata de Romania. Din cate se pare, ea a fost atat de agresiva in a-si promova ideile, incat premierul Victor Ponta i-a refuzat o intalnire la Bucuresti, consilierul sau, Gyorgy Frunda, explicand atunci ca Nuland nu este de rangul premierului si, in plus, “Romania nu este colonie”!

Nu este greu de ghicit ca in spatele celor doi emisari ai Casei Albe la Bucuresti a stat, in permanenta sefa lor, sotia celui de-al 42-lea presedinte American, Bill Clinton, cea care, in acest an, ar vrea sa devina principalul locatar al Casei Albe. Lucru care, din cate se vede, n-ar fi benefic nici pentru Romania, nici pentru America, cu atat mai putin pentru restul lumii.

De numele lui Hillary Clinton se leaga numeroase scandaluri din America, scandaluri care au fost scoase in evidenta de derularea campaniei electorale din SUA, acolo unde infruntarea finala o va avea cu reprezentantul GOP (Great Old Party – Marele si Vechiul Partid) – vorbim aici de Partidul Republican –, Donald Trump.

Unul dintre scandalurile in care este implicat numele candidatului Partidului Democrat, Hillary Clinton, este legat de hakerul roman Guccifer (Marcel Lazăr Lehel), cel care a fost extradat in SUA cu cateva luni in urma. Acesta a spart casuta privata de email a secretarului de stat American, si a publicat o parte dintre documentele gasite acolo. Problema pentru Clinton este ca poseda o asemenea casuta de email, in conditiile in care legea americana i-o interzice cu desavarsire. Mai mult, Administratia Casei Albe i-a rezervat o adresa de posta electronica oficiala. Numai ca, Hillary Clinton avea nevoie de comunicare “neoficiala” cu diversi “prieteni” pentru a pune la cale operatiuni militare si politice “mai putin ortodoxe”, cum ar fi evenimentele din Ucraina, acolo unde a actionat prin Victoria Nuland. Aceasta “i-a îndemnat pe activistii de partid si pe oamenii de afaceri din Ucraina sa-l conteste pe fostul presedinte din aceast tara, Viktor Ianukovici, fiind chiar prezenta in iarna lui 2014 pe Maidan, unde impartea pachete cu mancare printre protestanti”, dupa cum spune jurnalistul american Robert Parry. El este castigatorul unui renumit Premiu Pulitzer, in anul 1985, cand lucra la „Associated Press”. Atunci, premiul i-a fost conferit pentru investigatiile sale despre CIA, investigatii care au generat o ancheta a Congresului.

Din cate se pare, Victoria Nuland a avut si ea de castigat din escaladarea conflictului din Ucraina, sotul sau, istoricul Robert Kagan, influentand cresterea cheltuielilor militare ale Administratiei prin ideile sale. Evident, in aceasta situatie poate fi banuita si o “rasplata” din Partea Complexului Militar-Industrial din America. “Victoria Nuland si Robert Kagan au in derulare o mare afacere de familie. De la Departamentul de Stat, ea genereaza razboaie si prin paginile editoriale el cere Congresului sa cumpere mai multe arme. Exista si o recompensa, de asemenea, contractorii militari, recunoscatori, arunca ceva maruntis si expertilor care i-au ajutat. (…) Afacerea familiala Nuland-Kagan este intr-adevar doar un microcosmos al modului in care complexul militar-industrial a lucrat timp de zeci de ani: analistii genereaza motivele pentru cheltuieli militare, birocratii guvernamentali pot sa puna in aplicare politicile de razboi necesare , iar contractorii militari fac o multime de bani inainte de a da parandaratul la unele la think-tank-uri. Astfel, ciclul sangeros, dar profitabil se poate relua”, mai scrie Robert Parry.

Revenind la Clinton, cu mai putin de 2 zile in urma, Julian Assange (editorul sef al WikiLeaks), a publicat informatii care arata conexiunea dintre ea si lovitura de stat esuata din Turcia. Dupa ce l-a ajutat pe Fethullah Gülen (n.r. cel acuzat de Erdogan ca ar fi la originea loviturii de stat) sa-si deschida mai multe scoli in SUA, Hillary Clinton a primit, de la sustinatorii acestuia, o suma cuprinsa intre 500.000 si 1 milion de dolari pentru campania electorala prin care ar vrea sa dobandeasca functia cea mai inalta din America.

Julian Assange, de asemenea, a mai publicat documente prin care dovedeste ca Grupul Podesta reprezinta Uranium One, o companie care se ocupa de uraniu si ar fi controlata de Rusia. Acesteia din urma i s-a aprobat achizitionarea a 1/5 din rezerva de uraniu a SUA de catre Hillary Clinton, in perioada in care a fost secretar de stat. Documentele mai arata si ca Hillary a primit, în schimb, 145 milioane de dolari pentru “Fundatia” ei.

Cum politicienii de la Bucuresti sunt mai mult sau mai putin legati de actuala administratie (cea democrata) de la Washington, in Romania nu se prea discuta despre cele de mai sus. Insa, ambasadorul SUA in Romania, domnul Hans Klemm, respectand traditia predecesorilor sai, isi permite sa dea sfaturi romanilor: “încurajez românii să nu voteze candidaţi care au fost acuzaţi de corupţie”, spunea Klem intr-un interviu publicat pe 1 iunie, chiar inainte de alegerile locale. Poate ne explica si noua cum de poate candida Hillary Clinton cu atatea acuzatii. E drept, ele sunt facute de o parte a presei de peste ocean, si nu de procurori. Dar, statul American este condus chiar de cei care au nominalizat-o pe Clinton drept candidat al Partidului Democrat.

Alex Leonte

10 august 2016

La ordinul americanilor, romanii au pus batista pe tambalul lui Erdogan

Tacere despre ErdoganIn ce directie se indreapta Turcia in aceste zile este greu de anticipat. Cert este ca tara de pe malurile Bosforului pare a se indeparta de NATO si a se apropia tot mai mult de Rusia lui Putin. „Vestul susţine terorismul şi le ia apărarea celor care au vrut să dea lovitura de stat. Ei au actori în Turcia, dar scenariul loviturii de stat a fost scris în străinătate”, acuză Erdogan, potrivit Daily Mail.

Apropierea de Rusia a fost accelerată de preşedintele turc după lovitura de stat eşuată pentru că economia turcă a fost grav afectata de criza politică, dar şi de sancţiunile impuse de Moscova Turciei după doborârea avionului sau militar. În prezent, se discută din nou despre conducta Turkish Stream care ar urma să traverseze Marea Neagră până la granita dintre Turcia si Grecia, de unde gazul rusesc ar putea ajunge la consumatorii din sudul Europei. In plus, turiştii ruşi sunt din nou asteptati pe litoralul turcesc.

Politicienii romanii, dar si o buna parte a jurnalistilor, dovedesc o slugarnicie fara margini la adresa „licuriciului cel mare”, dar si la adresa lui Erdogan, de la care se asteapta sustinerea proiectului lui Iohanis referitor la „flota NATO din Marea Neagra”. Ceea ce se uita este ca, odata apropiat de Rusia, Erdogan nu mai are nici un interes sa participe la constituirea unei grupari navale a NATO indreptata impotriva acesteia. Pentru a intelege cat de adevarata sau falsa este afirmatia ca Erdogan este „menajat” de politicienii damboviteni este sufucient un exercitiu mintal destul de simplu. Sa ne inchipuim ca lovitura de stat nu ar fi esuat in Turcia lui Erdogan, ci in Rusia lui Putin. La fel ca omologul sau de pe malurile Bosforului, acesta ar fi trecut la represalii impotriva oponentilor, dovediti sau nu ca ar fi participat la actiune. Ei bine, dacă Putin ar fi procedat asa cum a facut-o Erdogan, preşedintele României, sustinut de politicienii din toate partidele importante ar fi cerut imediat instituirea unui embargo asupra Rusiei. In plus, americanii si-ar fi adus trupe si arme de razboi în mările si oceanele dimprejurul Rusiei. Evident „pentru apărarea drepturilor cetăţenilor americani”, dar si ale rusilor, ameninţaţi de actiunile politiei si serviciilor secrete loiale lui Putin şi ar fi convins partenerii din N.A.T.O. că e nevoie de o forţă care să apere „democraţia lumii”. Toate astea nu s-au intamplat in cazul Turciei, desi acolo au fost facute mii de arestari in randul presupusilor adversari politici ai presedintelui in functie, ajungand dupa gratii de la militari si profesori, pana la doctori si judecatori. Mai mult, Erdogan a ajuns pana si in fotbal, din ordinul sau fiind demisi si suspendati din functie 105 arbitri, tuşieri şi observatori de joc bănuiţi că au susţinut tentativa de lovitură de stat de luna trecută. Presa străină susţine că mai mult de 60.000 de persoane au fost reţinute sau se află în stare de cercetare, sub bănuiala că au susţinut tentativa de lovitură de stat.

Erdogan este, insa, un privilegiat al Occidentului, chiar daca el a aratat, in ultimele zile, o indepartare de NATO si o apropiere suspecta de Rusia si de Vladimir Putin, cel despre care se spune ca i-ar fi salvat viata in noaptea fatidica de 15 spre 16 iulie 2016, avertizandu-l despre planurile militarilor turci din „Consiliul Păcii”, sprijiniti de forte externe (CIA?), indrumate de clericul Fethullah Gulen, refugiat de ani buni in SUA.

Acum, Erdogan negociaza de pe pozitii de forta, cu Uniunea Europena, ridicarea vizelor pentru cetatenii turci. El ameninta occidentul cu „deschiderea portilor” lagarelor de refugiati sirieni, lagare in care conform unelor surse s-ar afla peste 4 milioane de oameni.

Actiunile „de forta” ale presedintelui Erdigan demonstreaza că in „democratiile consolidate” nu contează ce faci, nu contează împotriva cui faci, atâta vreme cât „Jandarmul Mondial" are nevoie de tine. Si, SUA are nevoie de Turcia, mai ales pentru baza militara de la Incirlik, acolo unde isi ascunde armele nucleare cu care tine in sah intreg Orientul Mijlociu. Din acest motiv Erdogan isi permite masuri de forta pe care nici liderii regimurilor comuniste de tristă amintire nu şi le-au permis.

Prin urmare, Erdogan se va folosi de noua sa relaţie buna cu Rusia pentru a exercita un şantaj in vederea obtinerii de concesii din partea occidentalilor. El ştie bine că, in acest moment, Turcia este mai importantă din punct de vedere strategic si militar pentru UE şi SUA decât viceversa.

Implicatiile pentru romani pot fi dintre cele mai proaste daca Turcia si Rusia ajung la un consens in privinta securitatii la Marea Neagra, pentru ca tara noastra va ramane aproape singura sustinatoare a americanilor in aceasta zona. Cu certitudine, provocarile romanilor la adresa „Ursului Rusesc” vor deveni, in acest caz, si mai evidente. Si daca un asemenea eveniment, o intelegere intre Rusia si Turcia, nu se va intampla, tot rau va fi, pentru ca americanii nu vor mai putea pune baza pe forta militara a Turciei in impunerea politicii lor fata de Rusia si vor cere mai mult de la Romania. Cat de mult, vom vedea!

Alex Leonte