Dincolo de Fake-News sau Militarizarea iraționalului

The exploatation of superstitions for purpose of psychological warfareAbstract - Lucrarea prezintă posibilitățile de exploatare a substratului irațional (credințe superstițioase și/sau oculte) în acțiuni de influențare psihologică. Sunt prezentate diferite componente sub aspect teoretic, însoțite cu exemple istorice de ”lecții învățate”. Este prezentat și un model ”mimetic”, eficient și aproape imposibil de contracarat.  

Curiozitatea a fost un factor determinant al evoluției umane, iar încercarea omului de a-și explica mediul înconjurător a contribuit la adaptarea, și în final la supraviețuirea, ca individ și specie. Nu am dori să prezentăm ”imaginarul colectiv” ca un sub-produs rezidual al progresului, însă pentru scopul lucrării de față această simplificare extremă poate fi operată.

Întregul eșafodaj de gândire magică, credințe iraționale, superstiții și ”științe oculte” poate fi folosit în acțiuni de influențare (individuală și socială) și vom vedea că a fost și este folosit cu consecvență.

În anul 1950 RAND Corporation a definitivat un memorandum intitulat ”The exploatation of superstitions for purpose of psychological warfare”1, în care se creiona un scurt istoric și se sugerau câteva direcții de aprofundare. Nu este nici primul, nici singurul de acest fel; amintim James. R. Price - ”Witchcraft, sorcery, magic, and other psychological phenomena and their implications on military and paramilitary operations in the Congo” (1964).

Plecând de la ideile enunțate în documentul RAND, am colecționat un vast material documentar care demonstrează că structuri statale și non-statale dezvoltă scenarii de operațiuni psihologice plecând de la un fond numit în mod convențional ”superstițios” și ”irațional”. Indicii au fost extrase în special din literatura memorialistică și documente declasificate, provenite din mediul forțelor armate sau al serviciilor de intelligence.

Bazate pe o cunoaștere prealabilă solidă, planificate minuțios și desfășurate corespunzător, astfel de acțiuni psihologice necesită eforturi minime, sunt ”curate” și pot avea un impact devastator:

Cursul unui tren de cale ferată este decis în cele mai multe puncte ale călătoriei de șinele pe care rulează. Cu toate acestea, din loc în loc, ajunge la un macaz unde i se dechid cursuri alternative, și își poate schimba cursul într-un sens sau altul printr-un consum destul de neglijabil de energie implicată în deplasarea punctelor. [Clerk] Maxwell credea că trupul uman poate ajunge la momente de răscruce similare, unde își poate alege un curs sau altul prin acțiune mentală, fără nici un consum de energie mecanică - corpul este trenul, mintea este acarul”2.

Există două mari direcții de acțiune, ambele exploatabile și exploatate:

A. Utilizarea directă, la nivel operațional și tactic, a iraționalului și superstiției pentru influențarea grupurilor-țintă;

B. Utilizarea iraționalului și superstiției ca vector de substrat pentru acțiuni de influențare psihologică (propagandă) și/ sau operațiuni acoperite.

Un scurt inventar tematic: Manipularea astrologiei, profețiilor și a altor metode de predicție a viitorului. Înscenarea unor manifestări religioase și/sau mistice. ”Punerea în scenă” a unor entități și creaturi fabuloase. Folosirea operativă a credințelor spiritiste. Spionaj legendat sub forma actorilor oculți și/sau dirijarea unor societăți secrete/discrete/secte/Noi Mișcări Religioase (NMR). Manipularea mitologiei OZN - de la plantarea de ”epave spațiale” până la răspândirea de ideologii ”cosmice” prin intermediul contactaților. Utilizarea credințelor magice ca mijloc de teroare îndreptată contra adversarilor politici. Folosirea unui ”mind-set” conspiraționist ca fundal al propagandei dirijate contra unor actori statali, unor etnii, unor personalități publice sau al unui public targetat.

Banala astrologie, cu horoscoapele sale zilnice din ziare, poate constitui un bun exemplu.

Operațiunile militare din al Doilea Război Mondial au fost dublate de un front al propagandei și războiului psihologic fără precedent. Nu doar vechile tehnici au fost exploatate la maxim, dar au apărut abordări noi, novatoare. Una dintre acestea a fost folosirea ocultismului ca vector pentru propaganda neagră. A existat un adevărat război astro-profetic, dus de ambele tabere (de partea aliată s-a remarcat în special Marea Britanie).

O metodă des uzitată a constat în manipularea profețiilor, fie prin alterarea unora deja aflate în circulație, fie prin generarea unora noi, ”de laborator”, care ulterior au fost răspândite prin mijloacele propagandei. Dacă emitentul (profetul) este credibil, atunci și profețiile sale sunt - sau devin - demne de crezare. Bazându-se conceptual pe ideea de predeterminare, profețiile implică o evoluție prestabilită și tocmai de aceea implacabilă. Este ușor de înțeles la ce efecte majore asupra moralului se poate ajunge.

Un extras din ”Memoriile” lui Albert Speer arată cum ”jocul profetic” aducea rezultate chiar și în 1945, când celelalte metode de persuasiune deveniseră caduce într-o Germanie aflată în pragul colapsului:

”De mult timp nu se mai dădea crezare ziarelor. Fiţuicile astrologice au făcut totuşi excepţie în ultimele luni ale războiului, bucurându-se de aprecierea unui număr din ce în ce mai mare de oameni disperaţi. După cum mi-a relatat Fritzsche la Nurnberg, multiple raţiuni obligau ca aceste publicaţii să ţină de competenţa Ministerului Propagandei, care s-a folosit de ele pentru a influenţa opinia publică. Horoscoape ”ticluite” vorbeau de nişte văi ce trebuie străbătute, proroceau cum că, acuş-acuş, lucrurile vor lua o întorsătură extraordinară, făcând risipă de promisiuni deghizate. Numai în fiţuicile astrologice se mai vorbea despre un viitor al regimului”3.

În ”Nostradamus prezice viitorul Europei”, astrologul elvețian Karl E. Krafft nășește o producție de propagandă marca Joseph Goebbels & Reichsministerium für Volksaufklärung und Propaganda, forțează interpretări și răstălmăcește grosolan catrenele vizionarului în folosul propagandei celui de-al Treilea Reich.

Metoda lui Krafft este punctuală și interesantă - noi o numim ”tehnica hapului”. El alocă un spațiu larg din economia lucrării ”construirii” lui Nostradamus: îl prezintă în context istoric, îi creionează viața, metodele și reușitele previzionale.

Este ”glazura” dulceagă, redată cu acuratețe și în mare parte inofensivă. Etapizat însă, profețiile împlinite sunt aduse la timpul prezent, creând un transfer psihologic de autoritate. Aidoma peliculei filmate care maschează gustul neplăcut al substanței medicamentoase active, ”glazura” maschează aportul toxic al propagandei negre: ascensiunea implacabilă a statelor și ideologiilor totalitare, invincibilitatea lui Adolf Hitler, a Germaniei național-socialiste și a aliaților ei, declinul și înfrângerea iminentă a adversarilor.

Remarcabil este modul în care acest tip de propagandă ”pseudo-ocultă” se auto-perpetuează, datorită curiozității publicului și interesului financiar al unor editori. Următorul episod este cantonat la începutul anului 1955, în timpul Războiului din Vietnam. Creierul operațiunii era generalul american Edward Geary Lansdale (1908-1987), omul care a dezvoltat poate cel mai mult trendul ocult al operațiunilor psihologice militare. Este același care în anii ’60, aflându-se la comanda Operațiunii Mongoose propunea subminarea regimului castrist din Cuba prin înscenarea sfârșitului lumii și a celei de-a Doua Veniri a Mântuitorului.

“(Începutul lui 1955)

A doua idee utiliza superstiţiile vietnameze într-o formă americană. Am constatat că erau o mulţime de ghicitori în Vietnam care făceau afaceri înfloritoare, dar nu am văzut niciodată vreuna din previziunile lor publicate. De ce n-am tipări un almanah pe [anul] 1955 care să conţină predicţiile celor mai faimoşi astrologi şi ale altor personalități esoterice, în special ale acelora care prevedeau un viitor negru pentru comunişti? La un preț modest - copiile gratuite ar fi avut un iz pronunțat de propagandă - s-ar fi putut vinde în Nord, înainte ca zona să fie evacuată. Dacă erau bine făcute, exemplarele ar fi fost trecute, probabil, din mână în mână şi s-ar fi împrăştiat în toate regiunile controlate de comunişti.

Rezultatul a fost un almanah tipărit în grabă, plin cu predicţii despre evenimentele care aveau să se întâmple în 1955, incluzând timpuri grele pentru poporul din zonele comuniste şi certuri între conducătorii comunişti. Spre uimirea mea, s-au prezis unele lucruri care s-au şi întâmplat în realitate (cum ar fi suprimarea sângeroasă a fermierilor care s-au opus reformelor agricole puse în practică în mod deficitar şi sciziuni în biroul politic). Almanahul a devenit un best seller în Haiphong, cel mai important port de refugiați. Chiar şi după o reeditare masivă s-a vândut imediat ce a ajuns pe tarabe. Prietenii mei naţionalişti mi-au spus că a fost primul almanah de acest fel din Vietnam în epoca modernă. Au fost jenaţi să constate că o inițiativă care trebuia să contribuie la cauza naționalistă le adusese un profit frumușel. În mod discret, au donat aceşti bani fondurilor care ajutau refugiaţii din Nord”4.

            Există informații disparate și despre folosirea predicțiilor astrologice ca mijloc de influențare psihologică (manipulare, intoxicare), vizând persoane aflate în ierarhiile superioare. Serviciile de intelligence folosesc astfel de agenţi de influenţă legendaţi ca astrologi, vizionari, clarvăzători și nu de puține ori notorietatea şi prestigiul acestora se datorează tocmai serviciilor de care aparţin. Deloc surprinzător, istoria acestora este mai mult anecdotică decât faptică. Un astfel de moment este relatat de Contele Alexandre de Marenches, fost director general al S.D.E.C.E (Serviciul de Documentare Externă și Contraspionaj - serviciul de informații externe francez) între anii 1970-1981, în cartea-interviu realizată de jurnalista Christine Ockrent:

            ”... într-o capitală africană, pe care n-am s-o numesc, am remarcat că în fiecare săptămână, în aceeaşi zi, motocicliştii de la Preşedinţie mergeau la aeroport să aştepte acelaşi avion de Paris; luau un plic pe care-l duceau în grabă mare la palat. Ce fel de informaţii aşteptau cu atâta nerăbdare? Din ce surse proveneau? Am aranjat în aşa fel încât să aflăm. Pe atunci apărea la Paris un mic săptămînal care se ocupa de astrologie, de chiromanţie etc. În dimineaţa apariţiei acestuia, ambasada respectivei ţări şi-o procura prin curier special. Asta mi-a dat o idee: ce-ar fi să cumpărăm această interesantă revistă şi să facem prin intermediul ei recomandări zodiacale unuia sau altuia din oamenii de stat, în momentul unei negocieri mai importante sau în ajunul vreunei întâlniri la vârf? Proprietarii acestei publicaţii au fost contactaţi, dar nu mai ştiu din ce motive, afacerea nu s-a făcut. Cine ştie, poate câştigau prea mulţi bani...”5.

            Mai sus, am prezentat câteva exemple ale folosirii astrologiei în influențarea unor colectivități sau persoane. România nu a fost ocolită de astfel de ipostaze. Apărută în 1941, broșura de propagandă ”Nostradamus prezice viitorul Europei”6 a avut și o ediție în limba română. Mai aproape de zilele noastre, astrologi-vedetă s-au manifestat ”punctat” în campaniile electorale. Nu în ultimul rând, rusul Pavel Globa, astrolog în strânsă legătură cu serviciile ruse de informații, are o predilecție devenită ”istorică” în lansarea unor mesaje ”profetice” alarmiste, panicarde şi defetiste vizând România. Deși rata de eșec în cazul lui Globa este un improbabil 100%, este fascinant cum presa scrisă şi audio-vizualul promovează obsesiv astfel de persoane.

            Să adăugăm în trecere că nu numai astrologia, dar și spiritismul a fost folosit în astfel de acțiuni. Un exemplu îl întâlnim pe frontul asiatic, în iulie 1945. El are o notă de stranietate aparte: deși opera cu previziuni măsluite, a reușit din greșeală să facă cel mai important pronostic - cel al holocaustului atomic:

«Operațiunea Hermit, difuzată pentru Nanking, furniza zilnic previziuni bazate pe pseudo-științele astrologiei, prezicerii norocului, citirii feței, chiromanției, frenologiei și numerologiei care le sunt atât de cunoscute chinezilor. [...]

- ”Ei bine, atunci spune-le pur și simplu că urmează să se întâmple ceva de-a dreptul colosal “ spuse Auchincloss.

- ”Când?”

- ”De unde să știu? Spune-le că în prima săptămână din August”.

- “Și ce să fie, șefu?”

- ”Nu le spune. Lasă-i pe ei să ghicească. De unde să știu ce va fi? Poate Hirohito va cădea și își va rupe ochelarii și vor contramanda zborurile kamikaze pentru că e un semn rău”.

- ”Înainte, șefu“. Nadler a dat buzna în studioul de înregistrare și l-am văzut dând ordine unui chinez slab ce avea un dinte ieșit în afară.

- ”Va fi un program de numerologie care va ține zece minute arătând că marioneta japonezilor, Wang Ching-wei, a fost împușcat de un agent pe nume Tai Li și nu a murit în Tokyo de septicemie așa cum spun japonezii. Apoi vom avea o fanfară, și Vocea va ieși cu anunțul că un dezastru de proporții magnifice va avea loc în Japonia, cândva în prima săptămână din august“»7.

O previziune voit măsluită, dar care s-a adeverit cu o precizie înfiorătoare. Echipa de mai sus,lucrând în cadrul Morale Operations (MO), departament al OSS (Office of Strategic Services) nu era la curent cu iminența bombardamentelor nucleare de la Hiroshima (6 august) și Nagasaki (9 august), ținute secrete până în ultimul moment. Reținem riscul de a dezvălui neintenționat informații secrete.

Însă se poate merge mult mai departe.

Prin simțurile, inteligența, educația, cunoaștințele și experiențele sale, omul își constituie sisteme (grile, filtre) prin care percepe realitatea, subiectivizând-o. Este ceea ce se numește ”mindset” (mentalitate) - o ”programare a minţii de a gestiona, calcula, (re)acţiona, planifica, percepe mediul înconjurător în concordanţă cu valorile asociate”8. Și o face într-atât, încât realitatea obiectivă ajunge să conteze mai puțin sau chiar deloc.

De aici, se extrage o teză fundamentală, cu vaste domenii de aplicație:

Nu contează ceea ce este, ci ceea ce este perceput a fi.

Și două corolare:

Nu contează faptele, ci felul în care ele sunt percepute;

Nu contează adevărul, ci ceea ce este perceput ca adevăr (ca fiind adevărat).

De fapt, la o analiză sumară, Corolarul al doilea este o consecință a primului Corolar. Manipulând nu atât faptul obiectiv, ci percepția asupra lui, adevărul ”manufacturat” este substituit realității. Repetarea cuvântului ”percepție” nu este deloc întâmplătoare! Ea este cheie de boltă a înțelegerii problemei!

Omul și-a colonizat imaginarul cu o multitudine de personaje și credințe. Beneficiind de o cunoaștere sumară a caracteristicilor acestei componente în cadrul grupului-țintă, ea poate fi deturnată și/sau înscenată în folos propriu.

Putem afirma că modelul nostru operează cu portrete-robot: atâta timp cât ”schița” este asimilată de grupul-țintă originalului, ea devine Originalul!

Nu este nevoie de informații privilegiate. Din contră, cu cât construcția se bazează mai mult pe surse și modele accesibile publicului larg, cu atât va fi mai ușor recunoscută și asimilată consensual de acesta. Un exemplu de utilizare empirică a acestui model, la nivel tactic, îl găsim în Războiul din Filipine:

“Când am introdus aspectul de farsă al războiului psihologic în armata filipineză, el a stimulat câteva operaţiuni inovatoare care au fost deosebit de eficiente. Pentru superstiţioși, câmpul de bătălie Huk era un loc bântuit, plin de stafii şi creaturi stranii. Percepusem și eu parțial aura sa de mister cu ocazia vizitelor mele acolo. O operaţiune de război psihologic a speculat groaza populară de asuang, sau vampir, pentru rezolvarea unei probleme dificile. […]

A fost adusă o echipă de război psihologic. S-au împrăștiat printre locuitorii oraşului poveşti despre un asuang care trăia pe dealul unde erau cantonaţi cei din Huk. Două nopţi mai târziu, după ce povestea avusese destul timp să circule printre simpatizanţii Huk din oraş şi să-și facă drum în tabăra de pe deal, echipa de război psihologic a stabilit o ambuscadă de-a lungul unui traseu folosit de Huk-i. Atunci când o patrulă Huk a venit de-a lungul traseului, echipa de ambuscadă l-a prins fără zgomot pe ultimul om din patrulă, mişcarea lor fiind neobservată în bezna nopții. Ei i-au străpuns gâtul în două puncte, în stil vampiresc, l-au atârnat de picioare până i s-a scurs tot sângele şi i-au aşezat cadavrul înapoi pe potecă. Când cei din Huk s-au întors să-şi caute omul lipsă şi și-au găsit camaradul fără sânge, toţi cei din patrulă au crezut că a fost prins de un asuang şi că, dacă mai ramân pe deal, oricare dintre ei i-ar putea urma. Când s-a luminat de ziuă, întreg escadronul Huk s-a mutat din apropiere”9.

În 1856, marele iluzionist francez Jean-Eugène Robert-Houdin (1805-1871) a fost implicat într-o bizară acțiune de pacificare a triburilor din Algeria Franceză. Acestea creau agitație socială și dese revolte, la instigarea unor lideri religioși islamici, marabuții, talentați prestidigitatori, care-și exercitau influența prin răspândirea unei spaime superstițioase legată de puterile lor magice.

Ajuns în Algeria, Houdin se produce și impresionează căpeteniile tribale prin trucurile sale. S-a reeditat astfel, într-o manieră modernă, tradiționala confruntare dintre Moise și vrăjitorii lui Faraon, iar revoltele au încetat brusc.

Credem că, deși succint, am sugerat îndeajuns până unde ar putea merge aplicarea metodei mimetice…

În încheiere, am dori să abordăm un factor favorizant și un multiplicator ar celor descrise până acum.

Trebuie operată o distincție fundamentală între fondul tradițional al superstițiilor, care se aseamănă unui strat sedimentar, și compostul cult, de dată recentă și adesea artificial. Primul, relativ stabil într-un cadru cultural dat, îi oferă fundația și-i împrumută elemente celui de-al doilea, mult mai dinamic și într-o continuă transformare. O deosebire dramatică între cele două este dată de melanjul dintre elementele iraționalului modern și Teoria conspirației.

În literatura de profil nu există o conspirație, ci conspirații. Un anumit public este dispus mereu să le crediteze pe de-a-ntregul, chiar dacă, ironic, unele se bat cap în cap și se exclud reciproc. Nevoia de coerență este ultima problemă atât a emițătorilor, cât și a receptorilor. Se afirmă niște lucruri dificil sau imposibil de probat. Repetiția excesivă creează premizele ideii eronate - dar populare - că ”nu iese fum fără foc”. Și cum sursa flăcării nu poate fi de găsită (în eventualitatea în care ea chiar există) apare nevoia conspirației, a tezei ascunderii ”adevărurilor tulburătoare”.

Schema este ciclică și se auto-alimentează, creându-și o viață proprie: informația circulă, se vorbește mult despre ea, capătă o existanță virtuală. Și cum nu se găsesc argumente pentru a-i dovedi realitatea, înseamnă că cineva a avut interes să le ascundă. Urmărind acest mecanism, nu se ajunge niciodată într-un punct mort: dacă subiectul se epuizează, prin recursul la interesul conspirației de a ascunde un anumit domeniu, se introduce un subiect punctual nou, pe aceeași temă. Și așa mai departe, fără de sfârșit! Situația convine de minune celor care dirijează informația conspiraționistă ca vector al propriilor agende.

Cuplajul iraționalului cu Teoria conspirației se aseamănă cu o mașină ambalată, dar lipsită de sistem de frânare. Se jonglează pe trei paliere:

            I. Publicul țintă își creează un mindset prin care se sugestionează că știe mai mult decât știe de fapt (Efectul Dunning-Kruger);

            II. Sursele de autoritate ”oficială”, chiar și cele neutre, sunt decredibilizate ca agenți ai conspirației;

            III. Chiar și autoritățile din domeniu conspiraționist sunt contestate dacă-și modifică, fie și nesemnificativ, discursul.

            Cert este că un astfel de comportament creează o bulă de acceptanță, care elimină treptat atât contestatarii, cât și elementul neutru de raportare. În lipsa oricărui obstacol se creează o spirală ascendentă a auto-confirmării, care deja ne introduce într-un cadru (pseudo)religios.

            În primul rând este vorba de tocirea spiritului critic și dezobișnuirea treptată (dacă exista în prealabil) de ”verificarea faptelor”. Și nu este vorba doar de accentuarea acelui spirit de ”crede și nu cerceta” (lipsit de fundament biblic) ci și de posibilitatea de a (re)configura și adapta pe parcurs un discurs relativ limitat la nevoile concrete ale unor situații date.

            În al doilea rând, se cultivă insistent existența unei realități paralele, care tinde să se substanțieze, invadând treptat realitatea obiectivă. Corifeii genului sădesc o neîncredere constantă și persistentă în autoritățile de orice fel (politice, instituționale, profesionale, informaționale). Convins treptat cu ideea că singurul vehicul al adevărului este sursa conspiraționistă și că totul în jurul său este disimulare și minciună, adeptul se trezește complet dezarmat în fața manipulatorului. Pur și simplu, în noua sa paradigmă, i-ar fi chiar imposibil (în ipoteza în care ar dori) să mai disceară realitatea de sugestia malițioasă.

            Rezultatul este o stare de spirit anxioasă și incipient paranoică, în care orice contrazicere este un semn de complicitate, apartenențe, interes abscons. Individul asimilează într-atât acest gen de idei ca fiindu-i propriu, încât percepe împotrivirea îndreptată mai degrabă asupra sa ca persoană decât împotriva ideilor pe care le vehiculează. Cine nu crede este invitat să viziteze forumurile de profil și să se convingă singur.

            Din acest motiv, acest mediu este ideal ca vector al propagandei. Dacă aceasta este ambalată discret printre temele comune, ea va fi preluată necritic, ”la pachet”. Toată arta este ca mesajele să fie abil contopite, treptat, în masa de credințe, nemaiputând fi operată o departajare netă. Atunci ea va fi imposibil de contracarat prin mijloacele contra-propagandei obișnuite în cadrul grupului-țintă. Încercările de a contracara propaganda vor fi taxate ca un atac asupra sistemului de credințe și va fi apărată până la capăt, cu prețul vieții și al rațiunii.

Semnatarul acestor rânduri și-a pus de multe ori întrebarea dacă elitele statale (în special, dar nu exclusiv, politice) își doresc cu adevărat un public care poate discerne între adevăr și minciună. Deși poate pesimist, răspunsul a fost invariabil negativ.

Problema este că tehnologia a schimbat paradigma prezentului, în special prin liberalizarea comunicațiilor și creșterea exponențială a vitezei și impactului acestora. Fake News este un fenomen nou doar prin amploarea cu care tehnologia a hibridizat banalul zvon. Puse în fața unor curente de dezagregare socială, democrațiile, direct dependente de opinia publică, vor avea de ales între educarea și cultivarea accelerată a spiritului critic în rândul maselor sau eșuarea în dictatură. Iar perspectivele, parțial prezentate în această lucrare, sunt mult mai sinistre.  

În anul 1938, Prof. Dr. Nicolae Minovici (1868-1941), publica în Revista de Medicină Legală un studiu intitulat ”Pericolul social al practicării ocultismului”10. Minovici a identificat și descris corect o gravă problema socială, însă poate cea mai mare lipsă este că nu a contextualizat suficient unele aspecte. Din depărtare se auzea zăngănitul armelor unui război care bătea la ușă. Propaganda neagră avea să găsească teren fertil tocmai în ocultismul care ”pare, astăzi mai mult decăt oricând, să stăpânească, printrʼo condamnabilă modă sufletul colectiv”, în ocultismul care ”desvoltă, în massa colectivă, o psihoză dintre cele mai periculoase pentru vieaţa socială”.

Să reținem și concluzia lui Minovici, deopotrivă o observație obiectivă și un avertisment pentru viitor:

            ”În nicio parte a lumii nu se poate specula naiv­itatea omenească cu atâta uşurinţă ca în ţara aceasta (România - n.n.)”.

Musceleanu Vlad-Ionuț

Trimiteri bibliografice

1Jean M. Hungerford - The exploatation of superstitions for purpose of psychological warfare (Exploatarea superstițiilor în folosul războiului psihologic) [RM (Research Memorandu) - 365]; 2Sir James Jeans - Physics and Philosophy, Dover Publications, New York, 1981, pg. 211; 3Albert Speer - În umbra lui Hitler. Memorii (vol. II), cap. 27; 4Edward Geary Lansdale - In the midst of wars, Fordham University Press, New York, 1991, pg. 226-227; 5Christine Ockrent, Comte de Marenches - Dans la secret des princes, Ed. Stock, 1986. Tradusă în lb. română la Ed. Humanitas, 1992, cu titlul: Consiler de taină al puterii; pg. 140 și urm.; 6Karl E. Krafft - Nostradamus prezice viitorul Europei, Tipografia ”Lupta” Nicolae Samoilă, București, 1941; 7Elisabeth P. MacDonald - Undercover girl, The MacMillan Company, New York, 1947, pg. 200-201; 8cristinamocanu.ro/2012/05/success-mindset/; 9Edward Geary Lansdale - Op. cit, pg. 72-73; 10Nicolae Minovici - Pericolul social al practicării ocultismului. Magie, Vrăjitorie, Chiromanţie, etc., în Revista de Medicină Legală, an. II, nr. 3-4/1938, an. II, nr. 3-4.

Vlad Ionut Musceleanu

Adaugă comentariu

ATENTIE! Daca ne furnizati date cu caracter personal, inseamna ca sunteti de acord cu politica noastra de confidentialitate!


Codul de securitate
Actualizează